Piesa zilei
Posted mai 9, 2008 by Adrian CalarasuCategories: Din mine
Nu obişnuiesc să dau bani cerşetorilor decât cu foarte puţine excepţii. Cerşetorii veritabili dacă vreţi, trebuie să fie de o vârstă cât mai înaintată, să nu pută de la o poşta şi să nu se manifeste gălăgios, dacă se poate chiar să nu ţină mâna întinsă. Tot ce iese din acest tipar îmi pare fals şi drept urmare aş trata cu bani de acelaşi fel.
Refuz a remanca cerşetorii copii, treaba asta trebuie să înceteze!
Ignor cerşetorii tineri, unii chiar mai tineri decât mine, întregi, cu toate membrele la loc şi aparent întregi chiar la minte. La muncă, bă!
Nu există pentru mine cerşetorii versaţi, profesionişti. Era să-mi ies din fire odată cu o ţigancă - după ce îmi urase de sănatate mie şi la toată familea şi copilaşii mei şi văzuse că n-am nici cea mai mică intenţie de a-i răsplăti “eforturile”, a început să arunce cu nenorociri şi blesteme, dă rumân spurcat care sunt.
Mă deranjează tot ce înseamnă handicap la vedere, nu vrea, nu pot, nu simt, nu văd, îmi strică ziua! Îmi pare rău…
Dintre toţi aceştia însă, ignor, nesocotesc, neglijez, nu bag în seamă, ba mai mult, aş rupe pe genunchi cu mare plăcere câţiva: pe cei mai răi dintre ei - pe cei care ies periodic la cerşit, nu bani, nu mâncare, ci vin cu cea mai mare impertinenţă, vin din patru în patru ani ca să se milogească, să mintă, să se tăvălească pe jos, să se bată cu pumnul în piept, să urle şi să se afişeze peste tot, cerându-ţi votul!
Orban, Vanghele, Murgeanu, Chiliman, Onţanu, Negoiţă, Piedone (my Gooood!), Duban(!), Inimăroiu, Poteraş, ăla… Blaga, oo, Doamne Dumnezeule, Blaga ăla!!!!!!!!!!!!!
De ceva vreme sunt obsedat de HDR-uri.
Click pe poza:
Intru pe forumuri şi-mi dau cu părerea, mi-am pus wallpaper pe tel şi pe desktop hdr-uri iar acum vreau să le pun şi pe pereţi, spre disperarea soţiei.
Mi-am luat nişte rame mişto din Ik*a şi vreau să înlocuiesc cu hdr-uri Răpirea din Seray, tablourile cu fructe desenate şi icoanele cu leduri de pe pereţi. Ha ha ha, ce-mi plac glumele mele! Mă cheamă Adrian, dar nu şi Minune.
Vreau să scap de DNA şi să pun nişte hdr-uri peste Modigliani, Bonnard-urile şi Van Eyck-urile originale de pe pereţi. Hahaha, iar am glumit, ce glumeţ sunt. M-o chema Adrian, dar nu şi Năstase.
Vreau să decorez, pentru că nu am nimic pe pereţi! Dar am oarece reţineri, pentru că am impresia că le voi scoate ochii tuturor celor care-mi vor călca pragul de acum înainte.
Ar fi destul de chicios, aşa-i?
Un nou gen de racolare a clientului ce îmi aduce aminte de geamgiul care îl trimite pe fiu-su la înaintare cu praştia, sau de intreprinzătorii unei mici vulcanizări care împrăştiau cuie cu 50 de metri înaintea locului lor de muncă.
varianta electronică
- trimiţi un val de spam după care vii cu salvarea, precum în exemlul de mai jos:
“Îmi pare rău dar asta era singura soluţie, nu am avut de ales!”
Precum câinele surd la vânătoare, precum chirurgul la cârma primăriei capitalei, ca o fiică de preşedinte umblată numai prin cluburi bălmăjind de la tribună, ca vecinul meu Costică -posesor de Oltcit - la SIAB, precum cocalarul prin Mall, la fel de dubios precum Obama la Casa Albă, ca Mister Bean la piscină, ca Steaua aseară în Groapă, aşa am fost eu bunăoară săptămâna trecută, ca să-mi iau role
Acuma, frumoase role, ce să zic, arătoase aşa, ţepene, da’ n-am driver pentru ele că nu am găsit nici un cd în cutie! Ştie cineva un soft care să le facă să meargă, de preferat CU MINE ÎN ELE?
Donez:
- 2 x 128 + 1 x 64Mb Sdram 133
- 1 x CPU Duron 900Mhz
- 1 x CDRW 24×16x32
- 1 x Riva TNT2 - 32Mb GVA Agp
Bonus:
- 1 x Nokia 3310 + încărcător de Motorola
Multumesc
Foarte tare reclama la prigat, aia cu pisica nebună, care face dezastru împrejur, nu are pic de stare pentru că bea prigat. Suc dintr-ăla plin de fructe. Nu ştiam că dacă mănânci fructe o iei razna. Adică pe mine nu m-am surprins niciodată legănându-mă de lustră sau escaladând draperia doar pentru că am mâncat două banane şi trei portocale. Cu o singură excepţie - atunci când am pus în salata de fructe o sticlă de coniac şi două de vermut. Dar cu pisica aia e ceva de speriat! Dar dacă nu e de la fructe totuşi? Dacă nu s-au prins producătorii şi copyrighterii? Dacă e de la E330, E314, E220, E122, E318, E350, E360, sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, emulgatori, sulfaţi, sulfiţi, bromură de crom, tiamină, riboflavină, niacină, antioxidanţi…?
“Manopera vă costa atât, nici un leu în plus!”
Există vreun concept de marketing mai greţos decât “bomboana orbit care curăţă limba şi interiorul gurii”? Adică sugi o bomboană cu striaţii, o freci în gură pe toate părţile - lucru ce te face să arăţi ca un cretin cu un rictus permanent pe faţă - după care înghiţi tot produsul muncii tale, respectiv bacterii şi resturi de piele moartă, toate de dragul “prospeţimii respiraţiei”.
Tare, nu? Ce urmează, condimente pentru unghii: Fă unghiile mai plăcute la ros şi mai gustoase?
Băi, băiat tânăr Jurcă ăla de prezintă meteo, şi dacă te uiţi puţin aşa la el nu pare nici prost, auzi, nu pare. Da’ chiar aşa, să nu găseşti tu nimic mai bun de făcut în viaţă, ceva mai competitiv? Să nu încerci tu, ca bărbat zic, sentimente de împlinire atunci când ştii că nu mulţi pot face şi ştiu a face ceea ce faci tu în viaţă?
Jurcă ăsta micu’ şi-o fi simţit vreodată jobul ameninţat? De cine, de fata de la pagina 5?
Nu înţeleg care e treaba cu băiatul ăsta, l-o fi obligat maică-sa să păstreze tradiţia în familie, precum în familiile de medici sau de militari de carieră?
Mă apucă deseori ora 1 noaptea cu teveul deschis, nu neapărat cu ochii în el. Ora unu este, după părerea mea, cea mai periculoasă oră. Ora 1 este ora la care prezentatorii ştirilor găsesc de cuviinţă că este tocmai potrivit să mi se adreseze cu “bună dimineaţa!”. Când aud “bună dimineaţa” la ora la care nici măcar nu am de gând să mă bag în pat mă tripez panicat că nu mi-am terminat treaba şi/sau tabieturile pe ziua în curs şi că a doua zi iar am să adorm cu capul pe birou şi îmi trece somnul de tot.
Înţeleg că nu există, nu s-a inventat expresie care să poată fi folosită noaptea, pentru că noaptea oamenii ar trebui să doarmă, nu să socializeze, să se întâlnească, să-şi ureze, dar i-aş ruga frumos pe crainicii de la tv să se adapteze, să inventeze o ceva, nu ştiu, să nu-mi mai spună că-i deja dimineaţă la ora 1 NOAPTEA! De la ora 1 la ora 7:30, adică până DIMINEAŢA, mai sunt o grămadă de ore de dormit! Cocoşul meu nici nu s-a culcat încă, deci mai are câteva ore bune până va cânta din nou voios de bună dimineaţă!
Bună noapte!
Când a venit Renault în România să facă maşini credeam că se vor folosi cum e firesc de o mână de lucru mai ieftină dar vor aduce, la fel de firesc, tehnologia şi know-how-ul occidental cu ei. Canci! Au venit probabil cu nişte chestii dar s-au molipsit subit de boala românească “merge şi aşa”. Altfel nu-mi explic cum au putut face porcăria aia de reclamă la ultima Dacie papuc, aia cu doreii ăia graşi care fac treabă cu ajutorul papucului. Nu înţeleg de unde până când o siluetă diformă este asociată cu forţa fizică. Eu am ieşit din iarna trecută cu vreo 7 kile în plus pe mine şi gâfâi precum porcul după trei etaje urcate pe scari sau după cincizeci de metri de sprint. Da, mi s-a mărit şi circumferinţa braţelor, dar nu mă ajută cu nimic, ba din contră, sunt nevoit să car mai multă greutate cu aceeaşi aceiaşi muşchi!
Aşa şi ăstia din reclamă. Şi bănuiesc că aşa şi maşina…
Lumea modei este în război cu societatea, societatea acuză creatorii de modă de faptul că nu vor să renunţe la manechinele anorexice.
Păi logic că nu vor să renunţe, tu ai îmbrăca-o pe Teo pentru podium? Ce rost are, de ce să consumi atâta material dintr-ăla scumpu’ când poţi folosi de trei ori mai puţin?!
Ce, sunt rău, ă? Sunt aprig? Sunt greţos, nu?
Nu fiţi ipocriţi, prieteni, ia să punem altfel problema: dacă aţi avea de ales, pe cine aţi invita la cină, pe Oana Roman sau pe Andreea Raicu, a?
Hint: gândiţi-vă şi la nota de plată pe care va trebui să o achitaţi!
Sinceeeer!!! Răspunde-ţi sincer. Răspunde-ţi ţie, da, e bine pusă cratima. Răspunde-ţi ţie, pentru că eu ştiu deja răspunsul.
Care-i treaba cu chinezul - această naţie din ce în ce mai prezentă, provenit dintr-o civilizaţie colosală care a contribuit din plin la dezvoltarea acestei lumi, milenii de civilizaţie, cultură şi spirit - dar fără furculiţă?
Chinezii au inventat hârtia, minunat, extraordinar lucru, cu ajutorul hârtiei informaţia a putut fi înmagazinată şi răspandintă, contribuind enorm la progresul omenirii, dar nu le-a dat prin cap, în mii de ani, să conceapă un instrument cu care să mănânce decent - lucru poate mai important, zic eu, esenţial chiar!
Chinezii au inventat busola şi vasele mari cu pânze, dezvoltând astfel comerţul, lucru nemaipomenit, dar nu sau gândit să născocească o amărâtă de unealtă cu care să se hrănească, activitate fundamentală, cred eu!
Chinezii au făcut mahjongg şi de când l-a descoperit mama e foarte fericită, lucru de o importanţă colosală dacă mă întrebi pe mine, dar pentru a se hrăni se folosesc de două beţe!
Chinezii fac cele mai tari gadgeturi, dacă e să fiu subiectiv, fac cele mai accesibile şi mai bune jucării pentru copiii bătrâni şi răsfăţaţi aşa ca mine, cu super-tehnologie încorporată, wi-fi, bluetooth, infrared, gigaherţi, gigabiţi, php, html, plm (…) dar nu le-a trecut prin cap secole întregi, să inventeze sau să adopte o sculă eficientă cu ajutorul căreia să poată mânca omeneşte!
Chinezii fac orice! ORICE! Au dezvoltat sau adoptat tehnologii care le permit să facă şi SUV-uri dacă vrei, dar când vine ora mesei se prostesc cu două beţe rupte din boscheţi! De ce?!?!
Frizerul meu este un om foarte ocupat. În timp ce mă tunde îşi cere scuze şi răspunde la mobil. Iniţial nu puteam înţelege de ce un tânăr în putere îşi pierde vremea într-o frizerie de cartier pe un salariu de nimic. Mai apoi, cu fiecare apel preluat de către acesta de pe telefonul lui cât juma’ din salariul meu, am început să înteleg: frizerul meu e de fapt broker!
Ee, nu chiar broker, dar pe acolo pe undeva. Pentru că în 20 de minute a “chemat fetele alea la interviu”, a închiriat trei apartamente, a vorbit cu un anume “Naşu” despre “parcul auto” şi a “dat drumul în chilu’ meu” celor două camioane cu marfă din vamă.
Da, şi tot timpul ăsta vroia cu foarfecele! Eu îi spusesem clar, încă de când mă aşezam pe scaun:
1. să nu îndrăzneşti să-mi mai pui scândura aia sub fund ca să stau mai sus, nu mai suport (!!!);
2. nu cu foarfecele! nu e nevoie! nr. 2 cu maşina de tuns şi asta e, plătesc, îţi las şi tie ceva şi plec, terminăm repede, poate mai avem şi alte treburi!”
Nu s-a putut, cerusem prea mult. Să-i ceri unui frizer să stea departe de foarfecă e ca şi cum ai avea pretenţia ca ospătarul să nu-ţi scuipe un supă atunci când nu-i place moaca ta.
Am plecat tuns, dar frustrat. În încercările mele de a-mi găsi rostul în viaţă, meseria de frizer era exclusă de mult de pe lista posibilitaţilor. I can do what you do, easily, believe me, doar dă-mi o maşină de tuns şi 5 minute. And then get me a real job!
Dar aparenţele înşala, ca să folosesc un şablon. Viaţa ne învaţă cel puţin odata pe zi că… de fapt e altfel… Dacă aş fi avut şi MBA-ul aş fi plecat din frizerie direct să mă spânzur. Sau pe Lacul Morii, să mă arunc cu un server big tower legat de gât şi cu o foarfecă înfiptă în aortă. Tot ce-am putut face însă, de dragul păstrării ordinii sociale şi dreptăţii pe Pământ, tot ce mi-a stat în putinţă să fac pe moment întru perpetuarea orânduirii fireşti a lucrurilor, tot ce am găsit de cuviinţă a comite a fost doar un gest deplorabil şi reprobabil: i-am lăsat fix 8,5 lei!
Ultimele comentarii