Echipa de poliţie
M-am intalnit aseara cu cel mai haios echipaj de sectoristi.
Nu, nu-si spuneau bancuri unul altuia pe strada – aratau foarte tare impreuna! Chiar si separat ar fi fost haiosi dar impreuna aratau pur si simplu demential.
Acuma voi stiti ca mie nu-mi place sa ma leg de parametrii fizici ai semenilor din lipsa de alte argumente sau pur si simplu. Nu-mi place. Ce, in cazul meu credeti ca a fost alegerea mea atunci cand si eu la randu-mi m-am oprit din crescut la 169cm?
Dar nu ma pot abtine sa nu fac gluma asta!
Deci era unu’ cat mine dar blond carliontat si frumusel foc! Aveam impresia ca in orice moment o sa-nceapa sa cante #Torneroooo#, iar celalalt era o paluga negricioasa, boccie si sobra.
Avand acelasi drum o bucata de vreme ne-am oprit la acelasi butic. De unde negriciosul si-a luat tigari iar Traistariu inghetata 
Cu greu m-am putut abtine din ras dar ma descarc acum, rad si scriu!
Si ma gandesc – comisarul ala care a facut echipa a asociat in tura aia doar niste nume din hartoage, sau chiar are simtul umorului?
PS:
Daca ii vedeti patruland prin Dr. Taberei si va pufneste rasul – nu stiti de la mine! 
Tags: Din strada
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
iulie 26, 2007 at 5:50 pm
Asta nu-i nimic. Cand mergeam pe strada cu masina, ma uit in stanga, o masina verde, ma uit in dreapta, una rosie. Si asta, stai sa vezi, nu-i nimic. Ala din masina verde avea un catel in spate. Ala din masina rosie, tot un catel. M-am spart de ras.
iulie 26, 2007 at 5:52 pm
[...] O intamplare suta la suta reala Cand mergeam pe strada cu masina, ma uit in stanga, o masina verde, ma uit in dreapta, una rosie. Si asta, stai sa vezi, nu-i nimic. Ala din masina verde avea un catel in spate. Ala din masina rosie, tot un catel. M-am spart de ras! [...]
iulie 26, 2007 at 9:07 pm
iulie 27, 2007 at 3:15 am
Deci mo, stateam sh bagam cancer in plamanii dreq, adica ai mei, deci fumam; eram la balcon, supt mine vreo 8 pujtani pe la vreo 12 noaptea, fumau sh radeau pe banca. Apare – of cos – Garcea. Vine catre ei, autoritatatatar, ashtia paralizeaza; zice Garcea ceva, io nu aud, ca is la etaju 4, mai zice, discursioneaza, pujtanii incep sa rada, Garcea pleaca, pujtanii raman!
Concluzia intestinala: respect, Politia Romana!
iulie 27, 2007 at 4:23 am
Povestea ta nu are nici un haz, Groparu. Inteleg, daca aparea o maimuta din spatele politistului, calare pe un magar, aia da poanta. Sau, daca unul din pustani pleca acasa si pe ceilalti ii striga mama la masa.
iulie 27, 2007 at 12:31 pm
Da mo, io nu prea le am cu umoru’, daca nu te-ai prins pan-amu; m-am hotarat ca nij macar sa nu ma mai chinui, ca niciodata nu voi ajunge ca Stela Popescu. Asta e.
iulie 27, 2007 at 12:33 pm
…desi, daca ma gandesc mai bine, exista si varianta Amsterdam si sex change surgery, da’ io nu renuntz la sexu’ meu, numa cand il dau cu imprumut pe la cate una-alta…
iulie 27, 2007 at 12:33 pm
iulie 29, 2007 at 5:27 pm
[...] Am vazut un film Unul a fost impuscat. Vine altul si spune ca el la impuscat. Un politist crede, altul nu crede. [...]
iulie 29, 2007 at 6:51 pm
Ce mah?!
))))
iulie 30, 2007 at 10:58 am
@adi
nu ştiu cum ai omis tu să spui cum râdeai de cei 2 poliţişti, ei fiind la un metru de noi…. şi râdeai şi râdeai până cei 2 (într-un final) au intrat la banuieli şi eu început să se uite lung la tine!
erau atat de stupefiaţi poliţiştii că râzi de ei incât nu au reacţionat în nici un fel!