Şocul de la ora 9
În dimineaţa asta m-am trezit aşa: WATCH!
Prima reacţie a fost sa fug şi să mă ascund - nu întrebaţi de ce pentru că nu ştiu!
Îndată ce mi-a trecut frica m-am repezit să iau ceva pe mine ca să mă duc să mă iau de gât cu nenorociţii ăia care-mi iau umbra şi oxigenul.
După ce am mai procesat un pic m-am liniştit pentru că am văzut că în copac nu era nici Attila Verestoy, nici nea Mircea care face grătar în spatele blocului şi pe care îl bănuiam c-o fi rămas fără lemne. Erau doar doi alpinişti utilitari care tăiau crengile uscate cu simt de răspundere.
Când au terminat treaba au strâns frumos până la ultima crenguţă, au încărcat totul în maşină - mai puţin cateva crenguţe pe care i le-au lăsat lui nea Mircea - şi s-au dus. Probabil să negocieze cu Attila Verestoy…
iulie 27, 2007 at 11:33 pm
Mai, Adrian…tu vad ca o dai pe video…sa fi fost un presentiment d-al meu?
Altfel…blogul e din ce in ce mai placut de citit (nu iau nici un credit).
Eh, branza buna…
offtopic: spune-i lui somnoros sa scoata nasu din perna si sa-si cerceteze comentariile lasate in moderatie…nu ca m-ar durea in cot, dar chiar nu vreau sa par nesimtit.
iulie 29, 2007 at 5:36 pm
Blegoole, iti zic eu cum era.
Intotdeauna a fost placut de citit, numai ca atunci aveai tu chef sa latrii