Cronică de nevoie

Mi s-au terminat bateriile de la telecomanda exact in momentul in care teveul a ramas pe un film de categoria F sau Q si mi-era prea lene sa ma ridic sa schimb programul cu mana asa ca m-am uitat in continuare…
Era o scena clasic de banala cu doi tipi – unu cred ca era stapanul casei iar celalalt un hot – care se luptau barbateste cu palmele si se trageau de par, asistati de o gagica ce se agita prea putin convingator cu mainile la gura tropaind din picioare si care cred ca nu vazuse in alte filme – mai bune ca asta – ca ar putea sa-l ajute cumva pe barbac-su, sau concubinu, sau ce-o fi fost ala, daca ar veni cu un pistol sau un vatrai sau o tigaie sa-i dea aluilalt in cap.
Lenea ma poseda salbatic in continuare.

Ma, si se paruiesc astia si scot sunete mai ceva decat Emanuelle cand presta si ea la randul ei, da altceva, mai de actiune as zice, si parca nu vrea nici unul sa se dea Prins, ori Michael Jackson.
Lenea era deja cred la al doilea orgasm si-si facea in continuare toate pohtele cu trupul meu.

La un moment dat unul dintre gladiatori – banuiesc cel bun, ca asa-i in filme – reuseste sa puna mana pe o veioza (ooo, daaa) si il pocneste pe Ogica astalalt in cap si Ogica surprinzator cedeaza, in ciuda faptului ca veioza aia nu avea decat vreo 40 de grame, numai palaria aia de panza ce era de ea.
Lenea isi aprinsese tigara de dupa dar promitea sa revina cu forte proaspete.

Dupa aia masculu’ invingator se duce la aia, ii ia mainile de la gura, o scoate din starea de soc si ii explica faptul ca totul e bine acuma, ca i-a dat una si ca ala pentru o vreme o sa doarma. Da, o sa doarma, asa i-a zis! O sa faca un nani profund, visand campii inflorite pline de virgine lesbiene goale, vorba Groparului.
Atunci nu am mai rezistat, am rupt brusc relatia cu lenea, am mintit-o ca tin la ea dar am o urgenta si d’aia trebuie sa plec asa brusc. M-am prefacut ca-mi notez numarul de ei telefon si i-am promis ca o s-o sun desi eu cred ca nu, ca asa sunt barbatii, niste porci mincinosi.

Nu de altceva dar nu am mai rezistat, mi-era teama ca blonda, dupa faza cu nani o sa zica: “ok, ma duc sa pregatesc micul dejun pentru cand s-o trezi asta, poate i-o fi foame, ca oameni suntem, sa nu ne scoata dupa aia vorbe ca nu l-am primit in casa cum sa cuvine”.

Explore posts in the same categories: Întâmplări, povestiri, relatări, păţanii

Tags: intamplari, păţanii, Relatări, tv

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.