Ştiu să fac afaceri !

De mine de obicei nu se lipesc banii nici dacă iei teancul de bancnote, torni câteva tuburi de superglue peste ele, mi le lipeşti de frunte ca la lăutari, le prinzi şi cu câteva piuneze sau baţi nişte cuie şi pentru mai multă siguranţă şi sârguinţă mai tragi şi nişte bandă adezivă dintr-aia argintie, rezistentă, de care folosesc răpitorii ca să-i imobilizeze pe copiii răsfăţaţi, de bani gata. Banii nemunciti zdravăn, zic, ăia nu vor să intreţină relaţii de nici un fel cu mine…
Aşa şi cu afacerile, unde de obicei trebuie să fii smecher şi să ştii să ţepuieşti.
Cea mai bună dovadă a faptului că sunt un om de afaceri desăvârsit vă va fi relatată chiar de către mine, în rândurile de mai jos.
Se spune că dacă te mănâncă în cur să faci afaceri cu evreii ai pierdut din start, atât sunt ăştia de îndemânatici. Aşa am zis si eu, când i-am spus NU din start evreului bătrân şi versat care tocmai vroia să mă atragă mişeleste în capcană şi să mă pună să muncesc pentru el ca un sclav, de nici nu-ţi vine să crezi cum s-a întors lumea asta cu fundul în sus… Aşa, şi cum îi ziceam eu NU el a înţeles din prima, că nu era evreu d-ala care deţine Statele Unite ci unul ceva mai sărac din România. A înteles timp de 10 minute după care a început să revină insistent cu telefoane din 10 în 10 minute.
Era vorba de o treabă de 15 minute adunate – de convertit nişte fişiere – dar eu nu vroiam să fac afaceri cu evreii, că odată învaţată treaba asta nu mi-o mai scoţi din cap, aşa de încăpăţânat sunt şi plus de asta chiar nu aveam cele 15 minute în ziua respectivă oricum.
Şi el suna şi eu îl refuzam, şi el suna şi eu iar îl refuzam, ca o domnişoară de la ţară pe care trebuie s-o curtezi luni de zile înainte s-o fu furi şi s-o pupi prin pătul.
Şi tot aşa până când mi-am permis nesimţirea să-mi exprim dezacodul prin ridicarea tonului meu de tânăr ignorant lipsit de respect atunci când nu i se oferă locul pe scaun în tramvai. Din acel moment au incetat si telefoanele.
Dar au inceput mustrările de conştiinţă…
Şi uite-aşa, cuprins de remuscări şi de spiritul Crăciunului care bătea la uşa office-ului că n-avea cartelă de acces ca mine, m-am apucat pe la ora 9 seara să-i fac omului fişierele.
Se spune că nu e bine să faci afaceri cu evreii, oricât de tentant ar suna propunerea. Eu am avut ocazia să câştig în 15 minute banii pe care îi câştig de obicei într-o zi întreagă de muncă.
But i just hate easy money and easy ways. I just can’t help it…
După toate astea nu regret decât un singur lucru – că nu m-am ales nici măcar cu un “mulţumesc”, fie el şi spus la telefon, în grabă şi cu degetele încrucişate…
D-aia ziceam că mă pricep la afaceri, dacă nici în condiţiile relatate, cu un evreu care-ţi oferă bani mulţi pentru muncă puţină – bani cash nemarcaţi nu bilete la ordin, nu bonuri de masă pe care nu le primeşte decât o bacanie dubioasă din Berceni, nu tichete cadou expirate sau cecuri fără acoperire, bani BUNI – faptul că nici în atari condiţii n-am fost capabil să profit zic,  nu poate demonstra decât un singur lucru:
              
SUNT UN AS ÎN AFACERI!

QED…

Explore posts in the same categories: Răstalmăcite

Tags: autoironii, Rastalmaciri

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.