Ai grijă ce-ţi doreşti

Profesorul Stanford se prăbuşi în fotoliu şi încerca să-şi controleze bătăile inimii. Nu-i venea să creadă că în sfârşit a reuşit să finalizeze proiectul la care se chinuia de câţiva ani.
  - Mary, azi e o zi mare! Să nu pleci la program azi, să-ti faci puţin timp pentru a sărbători.
  - Ok, spuse asistentă profesorului, uşor intimidată.
  - E vremea pentru un test adevărat, du-te sus şi cheam-o pe soţia mea şi spune-i s-o ia şi pe Queenie.
  În cinci minute la uşă laboratorului apărură Silvia, soţia profesorului, împreună cu Queenie, labradorul familiei.
  - Stan, pentru ce lucru nebunesc mă mai chemi iarăşi, am supă pe foc şi…
  - Dragă mea Silvy, astăzi este o zi deosebită! După trei ani de studii în acest laborator am reuşit în sfârşit să stabilesc puntea de comunicare între oameni şi animale!
  - Of, Stan, dar ştii că aşa ceva este imposibil… adu-ţi aminte doar cât te-ai chinuit cu…
  - Nu Silvy, de data asta chiar MERGE! Această masinărie - şi arată spre o grămadă nedeslusibila formată din fiare şi sarme -  captează undele electromagnetice emise de creier şi le transformă în gânduri. Este traducatorul perfect! Adu-mi-o pe Queenie.
  Queenie se apropie timid, cu capul aplecat şi urechile pleoştite şi se opri la picioarele lui Stanford. Nu-i plăcea habitatul profesorului, era plin de tot felul de chestii reci şi lipsite de viaţă şi mirosea a substanţe chimice înţepătoare.
  - Mary, pune-i te rog căsca cea mică lui Queenie iar cea pe care am folosit-o eu - soţiei mele. Dragă mea, stai liniştită, totul va fi mai mult decât bine!
  Stanford porni maşinăria şi privi atent către subiectii experimentului său.
  După nici un minut Silvia îşi scoase precipitata căsca şi dispăru din încăpere.
  Reapăru în câteva momente, cu puşcă lui Stanford. Se opri în uşă, ţinti spre profesor şi trase. Reculul o aruncă un metru în spate iar proiectilul trecu la câţiva centimetri de capul profesorului. Se apropie la doar trei metri de Stanford, ţinti din nou şi de data asta nimeri chiar foatre bine, în mijlocul pieptului. Armă din nou şi zbură din primă creieri tinerei asistente a cercetătorului.
  Se păre deci că maşinăria funcţionase mai bine decât şi-ar fi imaginat Stanford…

Explore posts in the same categories: Default