La frizerie

La frizerie nu mai ajunsesem de vreo 3 ani din cauza (sau datorită?) faptului că port plete. Ha, am glumit. Din cauză că sunt chel natural. Ha ha, iar te-am avut! Din cauză că mă tund singur. Da, n-am frizer! Într-o lume populată numai cu exemplare ca mine (o lume perfectă dar utopică, desigur) frizerul ar fi fost una dintre speciile de mult disparute, pe langă analiştii politici şi consilierii de credite.
La frizerie nu mai fusesem de mai mulţi ani. Am intrat cu emotie, cu speranţa în suflet că de data asta nu mă va mai pune frizerul să mă asez pe scandura aia sprijinită între braţele scaunului, ca să poată ajunge la mine fără să se aplece. Am avut noroc. Nu, nu am mai crescut între timp, (o vreme am tot sperat în zadar, dar într-un târziu am încetat să mă mai amagesc singur, pe la 27 de ani…) am avut noroc de o frizeriţă care, se pare, la fel ca şi mine, nu păpa tot din farfurie când era mică.
Ok, imi zic in gând, hai să facem un experiment: îi zic să mă tundă “trendy”, fără să iî dau nici un amănunt în plus! Să vedem ce viziuni are meseriaşul care mai nou se cheamă hair-stilist (!). Hai că până acasă rezist la o adică şi cu frizură emo, imi asum riscul de a mă lăsa lătrat de toţi câinii din cartier, de a nu mă lăsa vecinii să intru in scară şi de a mă alerga nevastă-mea prin casă cu creionul ala uriaş luat ca suvenir din tabără de la Sinaia în clasa a patra. Hai că după aia o dreg acasă, bag maşina cu distanţierul la 1mm şi îl omor pe emo!

N-am avut tupeu…

De fapt s-a intâmplat aşa:

- Ok, zic cu voce tare, 2mm peste tot!
- Şi perciunii?
- Ce-i cu ei?
- Cum ii aranjăm, ii tăiem?
- Nuu! Tot aşa, cu maşina…
- Da’ unul e strâmb.
- Nu, e perfect! Faţa mea e asimertică…
- Bine. Şi ciocul?
- Aau, ce-i cu el, zic speriat?
- Îl tundem şi pe el?
- Nuu!
- Păi e lung…
- I beg your pardon? (de fapt am zis hăăă?)
- E prea lung, o să fie mai lung decât părul.
- Aşa, şi?!
- Păi o să ai barba mai lungă decât părul de pe cap!
- Aoleu!!! Naşpa! Lasă că văd eu ce fac până acasă cu faţa asta hâdă, zic, sper să nu mă latre câinii, ha ha ha.
- Ha, ha, ha, făcu şi frizeriţa cu vizibilă condescendenţă, în timp ce pornea maşina de tuns cu distanţierul la 2mm, bucuroasă că va scăpa de mine în fix trei minute.

Ce-am căutat totuşi la frizerie? Păi, mi s-a stricat maşina de tuns. Deci dacă ştii vreo jucărie care să taie bine, să mă ţină cel puţin atat cât mi-a servit vechea mea ustensilă (3 ani!), să fie wifi să nu pună întrebări tâmpite în legătură cu felul în care o s-o pun să-mi aranjeze pletele şi să nu vină cu sugestii cum că mi-ar sta mai bine tuns ca Ozone… te ascult

Explore posts in the same categories: Întâmplări, povestiri, relatări, păţanii

Tags: intamplari, la frizer, păţanii, Relatări

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.