Întâmplări colorate din oraşul gri. Sau invers…

          Ieri la 5 dimineaţa primesc un telefon pe fix. Făăă, zice ăla “vizibil” mangă, vezi că în 5 minute vin cu baeţii să ne dregem, pune oala aia cu ciorbă pe aragaz! Da dragă, zic eu cu dinţii şi limba ascuţite şi cu tricoul pe receptor, vă aştept, vă fac şi o omletă!
Glumă de căcat, acuma mi-e milă de biata nevastă-sa, ce-o fi păţit în dimineaţa aia… Sper ca idiotul să fi păstrat numărul meu de telefon în memorie, să sune din nou într-o altă dimineaţă ca s-o pot drege cumva, eventual să-i zic să se ducă în pizda mă-sii cu şleahta lui de beţivani cu tot. Dar şi aşa mi se pare destul de periculos… Nu ştiu ce să fac, mai bine aflu numărul lui adevărat de acasă şi anunţ femeia să pregătească vreo două rude mai forţoase şi câteva făcăleţe.

***

          Sâmbăta trecută n-am putut să nu observ trei gospodari între două vârste spre a treia meşterind la un Trabant care nu mai fusese mişcat din parcarea aia încă din Paleolitic. Astăzi Trabantul a dispărut subit!! Oare avea timbru verde şi l-au lăsat lângă ghenă, de unde a fost ridicat de către strângătorii de electrocasnice, sau l-au împachetat pur şi simplu, ca pe o cutie de televizor şi i-au dat un scoci ca să-l compacteze şi să încapă în tomberon?

***

          Aproape în fiecare dimineaţă mă lovesc în coate de un acelaşi tânăr. Eu merg la muncă, el nu ştiu unde se duce, pentru că aproape în fiecare dimineaţă acest puşti îmbrăcat impecabil, ca scos din cutie, cum se zice, coboară din tramvai şi-şi continuă drumul pe jos, spre Băneasa, cu mâinile în buzunare. E greu de ghicit cu ce se ocupă pentru că nu are cu el vreo geantă, sau vreo trusă cu scule, o scară din aluminiu, ori o pungă cu adidaşi imputiti şi treling de schimb, nimic, e numai el cu costumul lui. Nu văd la el nici un telefon mobil măcar, sau vreo cheie de maşină.
O fi manechin, sau broker, sau copil de bani gata care se întoarce din Bamboo? Nu ştiu, dar îmi voi face un ţel în viaţă din a afla cu ce se ocupă individul, chit că va trebui să mă îmbrac şi eu la costum ca să-l urmăresc, pentru că mă enervează.

***

          De ceva vreme am o nelinişte: de ce îi spune “solar” chestiei ăleia în care se bagă fetele ca să se bronzeze? Eu ştiam că în solar se coc legumele. Şi mai ştiam o treabă: trebuiesc coapte lent, în timp, nu în 10 minute, pentru că dacă recurgi la artificii tot necoapte rămân pe dinăuntru…

***

          De multe ori mă fură peisajul şi rămân cu ochii pe geam, în căutarea apartamentului ideal pentru familia mea. În blocuri d-astea utilitare, comuniste, da, atât ne putem permite deocamdată, dacă mi-a plăcut băutură şi n-am muncit suficient… Am început să le ştiu pe de rost şi să intuiesc spaţiile interioare doar privindu-le exterioarele, ferestrele, balcoanele, ştiu deja ce “confort” au şi cam cum sunt compartimentate, de parcă aş privi prin infraroşu.
Pe Turda, colţ cu 1 Mai, într-un bloc la etajul unu, e un apartament în paragină, ca să zic aşa. Se vede din stradă că e plin cu saci de gunoi şi alte mizerii. Aş putea să urc într-o zi şi să negociez un preţ bun, făcând caz de starea deplorabilă a locului, dar mă sperie sacii aia negri plini care stau să dărâme plafonul balconului… dacă nu sunt eu primul care a încercat să cumpere apartamentul ăla…?

Explore posts in the same categories: Întâmplări, povestiri, relatări, păţanii

Tags: Din strada

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.