Infractorul se întoarce întotdeauna la locul faptei

I-am dat să sară! Şi, crezi c-a fost suficient…? Nu… cred că îşi va reveni din nou, aşa cum a făcut de fiecare dată şi va începe mai apoi să mă bântuie din nou, dovedindu-mi iar şi iar că probabil nu sunt chiar atât de tare precum îmi place să cred despre mine.
Ultima oară aş fi putut jura că nu se va mai ridica vreodată, am luat în calcul totul, fiecare amănunt, dar se pare că, cel puţin în practică, nu există crima perfectă.
“- Vreau să mori! Vreau să îţi dai ultima picatură de vlagă acum, de faţă cu mine, vreau să văd cum îţi iese sufletul! Vreau să dispari şi să nu te mai întorci niciodată, nu am nevoie de tine, înţelegi?” îi spuneam printre dinţi, nebun pe ea, dar mai ales pe mine. N-a mers, recent, ne-am regăsit…

La prima noastra întalnire eram tânăr, copil chiar. Atunci mi-am dat seama pentru prima dată că nu are ce căuta în viaţa mea. I-am explicat atunci că toate satisfacţiile pe care mi le poate aduce nu echilibrează nici măcar cu o centimă balanţa ce are pe celalalt taler minciună, gol si nepăsare.

Am fi putut avea o viaţă fericită împreună, cel puţin asta se vede din afară, exemplu îmi sunt ceilalti mulţi,  pe care îi pot înţelege dar cu care nu pot fi de acord. Dar prefer să sufăr. Mi-e mai bine aşa şi numai astfel voi putea ajunge într-o bună zi ceea ce mi-am propus să devin. Dar acest lucru este posibil doar dacă ea nu se mai întoarce. Cel puţin nu aşa curând. Aleg calea cea grea, cea dătătoare de satisfacţii mult mai puţine, dar infinit mai intense.

Acum ne-am întalnit din nou, iar eu am să fac ceea ce am făcut de fiecare dată, nu e altă cale. Am să aleg din nou crima, sau probabil aceeaşi tentativă lamentabilă de crimă, pentru că nu cred că-mi voi putea ucide vreodată, pentru totdeauna, Ignoranţa…

Explore posts in the same categories: Retorici

Tags: crima, extrapolari, incercari, Nu exista categorie in care sa pot incadra mizeria asta, pasiune

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.