Cum se prepară brânza de burduf

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu sunt nebun după brânza de burduf! Cu mirosul ei uşor înţepător, cu gustul amărui şi tonic, mmm… numa’ bună s-o laşi să se sfărâme lângă o roşie şi-o ceapă spartă în pumn, fără sare în plus, pentru că este exact aşa cum trebuie, îţi spun, chestia asta te face să simţi mult mai profund sensul vieţii, Adevărul Suprem şi chiar pe Dumnezeu!
Şi dacă vine şi de la ciobani veritabili, atunci când o adulmeci te fură cu gândul la o stână din varf de munte, aşa cum te ducea la mare o scoică pe care o puneai la ureche, în copilarie…
Toate reclamele pe care le-ai văzut până acum, toate făcăturile de brânzeturi topite prezentate, valoreaza nimic în comparaţie cu ce te poate face să vezi şi să simţi adulmecând o bucată de brânză de burduf. Camembert sau truffle nu există, este vorba doar de marketing în legătură cu aceste falsuri şi sunt dispus să mă iau în piept cu oricine ar avea tupeul să mă contrazică.

Brânza de burduf este ceva foarte complicat şi desi am fost întotdeauna tentat să aflu reţeta magică prin care ia nastere, am abandonat la timp de fiecare dată, evitând astfel să stric magia, exact ca atunci când am evitat să-l cunosc personal pe Ştefan Bănică jr, pentru a nu rămane dezamagit de faptul că şi el e om, ca şi mine. N-aş putea face faţă unei asemenea drame personale, ar fi prea mult pentru mine.

Nenorocirea face însă ca un vis frumos să nu ţină o veşnicie, iar magia să înceapă să se destrame, înca de ieri, când am trecut prin piaţă. După ce am dat o raită pe la tarabele cu producători de brânzaturi, destul de veritabili ei după vorbă şi port, privirea mi s-a oprit asupra unui nene în şlapi cu şosete albe, asortate cu pantaloni plus cămeşă la fel de albe, numai puţin galbene pe la mâneci şi craci: după ce a terminat de făcut într-un colt al tejghelei cu mânuţele-i dibace o grămăjoară din resturi de diferite tipuri de brânzeturi, s-a aşezat cuminte pe o navetă goală de bere, într-un colt, şi ai început să se scarpine relaxat un urechi.

Aşa am reusit eu să-mi mai distrug unul dintre miturile personale şi să ajung la o concluzie finală şi cât se poate de definitivă: până la urmă nu e mare brânză să obţii o brânză de burduf de calitate, nu e vorba de tehnologii complicate sau cine ştie ce tehnici sau secrete transmise pe cale orală şi sub jurământ de credinţă din generaţie în generaţie, pentru a obţine o brânză de burduf bună ai nevoia doar de un crac de pantalon sau un ciorap alb, câteva resturi de brânză din mai multe sortimente şi niste degete de calfă de cioban plictisit de moarte.

Explore posts in the same categories: Culinar, Întâmplări, povestiri, relatări, păţanii

Tags: branza, ciobani, intamplari, pamflet, păţanii, Rastalmaciri, Relatări

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.