Jurnal de recesiune – ep.1
“- Alo, bună ziua.
- Bună ziua.
- Mă numesc Icsuleasca şi vă sun din partea Tralala Co. În legătura cu postul pentru care aţi aplicat şi pentru care aţi fost intervievat la sediul nostru, vă aducem la cunoştinţă că aţi trecut cu bine toate probele şi că sunteţi foarte potrivit pentru postul pentru care aţi candidat.
- Bun. Mă bucur să aud asta. Când pot începe?
- Păi nu puteţi.
- Mă scuzaţi?
- Da, nu puteţi începe, datorită crizei mondiale. S-a amânat proiectul. Vă mulţumim.
- …“
***
Asta toamnă am fost cu un amic la ambasada SUA să-şi ia viză, avea nevoie de o săptămană de şedere, pentru a ajunge la o nuntă. După nici zece minute, cât l-am aşteptat eu la poartă, a apărut cu paşaportul în mână şi mi-a arătat cum i-au aprobat americanii şederea pentru nici mai mult nici mai puţin de zece ani! La puţin timp după asta, soţia mea a trebuit să plece în Rusia la un training. Aproape convinşi că ar putea să-şi ia lumea în cap, ruşii nu i-au acordat o sedere mai lungă de fix zece zile.
Se schimbă polii economici, precum pretind cercetătorii din Sri Lanka sau Noua Zeelandă că s-ar schimba polii fizici ai Pământului?
Atunci, oare cât va mai dura până va fi de fiţe să-ţi faci concediul în Vladivostok sau Siberia? Nu că m-ar interesa, că mie-mi place la români, în Halkidiki, da’ întrebam şi eu…
Etichete: criza financiara, criza mondiala, Jurnal de recesiune, recesiune
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
noiembrie 27, 2008 la 10:23 pm
Bai sa-mi bag….ce nesimtire din partea crizei dom’le. Isi bate ea joc de viitorul nostru, scuze, al tau
. La cum ai descris-o tu pe Raluca acu’ceva timp ca fiind experta in CSI-uri, poate vreun amic de la ambasada rusa o fi citit postul si sa speriat sa nu cumva sa divulge secretele KGB-ului daca sta mai mult pe la ei, zic si io…
noiembrie 28, 2008 la 1:20 am
Mi s-a intamplat si mie destul de des in ultima vreme.
decembrie 5, 2008 la 10:28 pm
eu de p-acum mi-am cumparat doi saci cu cartofi – in primavara am sa-i schimb p-un Audi !
decembrie 8, 2008 la 12:47 pm
Eu am fost la rusi in interes de serviciu. Noroc ca nu m-am ocupat eu de viza, ci agentia. Cel mai tare a fost in avion, aproape ca aterizam si au aparut stewardesele cu niste hartiute pe care trebuia sa-ti completezi datele personale, numar la pantofi, de cate ori o faci cu sotul pe noapte, sa declari cu ce scop o deranjezi pe Madar Rasia. Era in dublu exemplar si aveai obligatia ca in cel mult 2 zile lucratoare sa te prezinti la cel mai apropiat post de politie cu exemplarul proprietate personala, sa dai cu subsemnatul. Noroc ca am stat mai putin de-atat
decembrie 8, 2008 la 6:37 pm
imi aduc aminte de acele 2 hartiute … a trebuit sa le completez in momentul aterizarii…a fost un cosmar (si fie vorba intre noi nu cereau fr multe informatii)!
partea buna e ca acum nu mai mergi la politie cu ele ci pe una o lasi cand iesi de pe aeroport si cea de-a 2-a cand pleci din rusia…
decembrie 17, 2008 la 2:41 pm
ziceti merci ca nu v-ati dus in Kazahstan. acolo si-a lasat pisica o fatuca..desi avea toate actele in regula pt ea…erau neshte tanti-uri serioase rau care te priveau cu o suspiciune enorma cum ca …ai venit sa le furi iarba din asfalt:)))
iulie 9, 2009 la 3:21 pm
[...] (Daca va intrebati unde este episodul 1 sau daca e ceva gen “Star Wars”, de incepe direct cu episodul IV, ei bine, episodul 1 e pe blogul autorului, adica aici) [...]