It’s raining, maaan!
Iar m-a prins ploaia încălţat în velur.
Nu ştiu de ce mă mai mir, e deja regulă…
Ce incantaţii, ce dansu’ ploii, ce rachete anti-grindină, ce acatiste? Nu vă mai irosiţi timpul şi energia cu metode empirice, e mai simplu decât credeaţi: vreţi să plouă, rugaţi-mă pe mine să port o pereche de botine din piele întoarsă.
Stai la oraş, n-a mai plouat de mai bine de două săptămâni, te simţi precum un cotlet pe grătar atunci când mergi pe trotuar şi ai vrea să se mai răcoreasca un pic cetatea? Eşti fermier şi îţi simţi recolta ameninţată? Esti doar boem şi vrei să te iubeşti cu Lorelei în pod?
Sunt omul tău! Cere-mi să mă încalţ cu cea mai nouă pereche de caterpilări – ce pana mea! – şi se rezolvă. Întotdeauna!
Ba mint, există o excepţie, una singură: atunci când încalţ pantofii bleu din piele întoarsă. Atunci când port perechea albastră nu plouă. Atunci mă calcă toată lumea pe picioare.
Tags: de vara
You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.
iunie 23, 2009 at 8:32 am
Razbate o impacare cu soarta din postul tau, inteleptule
iunie 23, 2009 at 7:14 pm
Acu’ ca-i stabilit un “pattern”, zic, poti lua masurile corespunzatoare
Nu ?
iunie 25, 2009 at 11:54 pm
food for obsession – asa e in teatru,
whitewolf – nooo, just let it rain, man
iunie 29, 2009 at 1:26 pm
auzi, da’ abilitatea asta a ta cu ploaia nu merge sa o practici si contracost? Imi imaginez ca exista destule categorii socio-profesionale care sa beneficieze de serviciile tale. Uite, eu de ex te-as angaja pentru manifestarile de 1 mai, 23 august, etc.
iunie 30, 2009 at 8:41 am
Ce dragut! Pe mine ma prinde ploaia doar cand ies imbracata cu o rochie sau cu o fusta.