Încă o victimă a ignoranţei

Dintotdeauna m-au iritat oamenii care nu ştiu să aprecieze ceea ce au. Şi nu mă refer la lucruri materiale, ci la atributele cu care sunt înzestraţi ei, ori cei apropiaţi lor.

De exemplu, mă enervează cei care se plâng de soţiile lor. Nu mă refer totuşi la cei care au soţii ce se cred regine pop şi îi fac de râs în public, prin barurile cu karaoke. Sau la cei cu neveste care scriu versuri. Aia, clar, sunt niste bărbați desăvârșiți. Adică, cu alte cuvinte, terminaţi. Dar nu înţeleg de ce unii fac mişto de soţiile care aleg a se relaxa vizionând programe tv uşurele, sau telenovele.

Judecați?! Nici nu ştiţi cât de fericiţi ar trebui să fiţi şi cât de relaxaţi ar trebui să vă simţiţi ştiind că prinţesa voastră, chiar dacă are peste 30 de ani, încă mai crede, cu candoarea unei adolescente, în poveşti de dragoste fără de sfârşit.

Spuneţi, v-aţi simţi mai bine dacă ar viziona emisiuni de investigaţie criminalistica, cu ucigași în serie? Aveţi idee cât de mult se pot inspira de acolo şi cum ar putea folosi ceea ce au învăţat într-una din zilele în care probabil se vor satura de mizeriile pe care le faceţi?

Aţi prefera să se uite la seriale poliţiste, unde se tratează câte un caz diferit de fiecare dată, iar de fiecare dată telespectatorul învaţă ce nu trebuie să facă ucigaşul, ca să nu fie prins?

Sunteţi mai degajaţi ştiind că e conştientă c-o minţiţi, pentru că a învăţat din  Lie to Me, sau de la ăla din Mentalist chestii pe care voi nu le știți ?

Păi credeţi că-i mai bine aşa? Băi, stai să-ti zic; cât timp a ta se relaxează, a mea învaţă să scape cu crimă! Nu fi copil, Cioacă, în timp ce nevastă-ta e doar curioasă, a mea chiar ştie unde e Elodia!

Nu vă mai spun multe, vreau să realizaţi şi singuri.

Și mai sper doar că înainte de ziua în care voi dispărea subit, să apuc să mai scriu măcar atât:

“Stimaţi procurori,

Nu cunosc jurisprudența penală şi nici metodele româneşti de investigație. Nu ştiu pe cine obişnuiţi să luaţi în colimator de regulă, ca suspect principal şi nici nu aş vrea să vă arăt eu cu degetul pe cineva anume, dar vă rog să luaţi în seamă în primul rând faptul că sunt un tip plicticos, plin de vicii, defecte şi slăbiciuni, iar de cele mai multe ori, în ziua de salariu, nu ajung cu toţi banii acasă .

Cu stimă,

încă o victimă a ignoranţei.”

Explore posts in the same categories: Întâmplări, povestiri, relatări, păţanii