În numele tatălui, al fiului și-al sfântului Ion

Am văzut de Sfântul Ion la tv un reportaj despre un sat din Ardeal în care, din o mie de bărbați, pe șase sute îi cheama Ion. La prima vedere mi s-a parut uimitor. Adică, știam că ardelenii au idei puține și fixe, dar nici chiar atât de puține.

Gândind însă la rece, am început să cred că nu e ceva chiar așa spectaculos. În primul rând că bărbatul – de obicei ori beat rupt, ori copleșit de emoții – e acela care declară numele noului născut către autorități, indiferent ce indicații i-ar fi dat nevasta-sa înainte.

În al doilea rând, nici la oraș nu stăm mai bine. În București, de exemplu, peste aproximativ 10 ani veți vedea foarte multe adolescente marginalizate din cauză că nu le cheama Alexia sau Alesia și băieți cu chiloții trași peste cap de bătăușii liceului pe motiv că nu se numesc, firesc, Matei, ca toți ceilalți băieți.

 

Explore posts in the same categories: Angoasele unei vieţi lejere

Etichete: alesia, alexia, matei, nume copii

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.