Pictura abstracta cu bugetari grabiti

Înainte de a mă feri din calea morții am reușit să-i văd pe ăia de pe locurile din față, doar pentru câteva fracțiuni de secundă, ce-i drept, dar au fost momente atât de intense încât aș putea să-i recunosc pe cei doi apv-iști din câteva garnizoane aliniate la apel.

Eram pe trecerea de pietoni și aveam prioritate când bolidul, un Aro kaki cu număr de armată, era să mă spulbere. Ironic cum de mai există așa ceva, cum mai funcționează și cum chiar ar putea să ucida, la fel ca o grenadă de război dezgropată întâmplător de un gropar matol. Tilicarul de la volan avea ochii bulbucați, în timp ce gradatul din dreapta, un umflat cu uniforma făcută probabil din două uniforme normale, înfuleca ceva, tot cu ochii beliți. Destinația lor, aflată la urmatoarea cotitură, se numește Comandamentul Comunicațiilor și Informaticii, și din momentul în care m-am dezmeticit și până acum nu am reușit să înțeleg: de ce atâta grabă?!

S-au apucat și bugetarii din România de muncă? Au început să prețuiască timpul? Pentru că, vă spun cu toată uimirea, cine a reușit să mobilizeze militarii aceia atât de prompt merită respectul și admirația întregului popor, chiar cu prețul vieții câtorva victime colaterale, cum aș fi putut fi chiar eu.

Explore posts in the same categories: Direct din inima strazii