Cine este number one? Conquiztador

Mă uitam zilele trecute cum stăteau reporterii călare pe parlamentari - după faza cu Talpeş surprins de camere în timp ce se juca cu un cuţit în direct în plen a venit rândul altuia. Ăsta se dădea pe mess şi juca Conquistador Conquiztador pe banii noştri.
Cu microfonul în gură şi cu dovada de necontestat pe casetă, luat prin surprindere, încerca s-o dreagă cumva, nu că nu el, că decât un pic, că da, până la urmă, se juca…

Se juca, zice, pentru că “Conquistador este un joc de logică care mi l-a recomandat un coleg”.

Da, parlamentar, aveaţi alte aşteptări? Joc de logică zicea păcătosul, şi nu greşea… Cu puţin bun simţ - ceea ce nu e chiar rău - cu puţină intuiţie - la fel - dar de cele mai multe ori din pură întâmplare e LOGIC că până la urma vei apăsa pe unul dintre cele doua, sau patru butoane, nu? It’s GOT to be something!
În mare parte întrebările sunt dubioase, îţi dau senzaţia că au fost ciordite şi traduse prost de pe un Trivia din Coreea de Nord. Adică, cât de incult să fii şi să nu fi citit la viaţa ta cine a fost preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional în 1814? Sau cât de cretin eşti de nu-ţi dai seama că Mariam Johnson a fost campion judetean la curling, nu la triatlon…?

Aşadar jucaţi Conquiztador, numărul unu în trafic printre siturile româneşti de divertisment, dar… fără număr, fără număr, fără număr…

Luaţi de la noi că-i mai ieftin?

Pe tine nu te enervează S-ul ăla din coadă de la BCR?
Ce se-ntâmplă, de ce au schimbat sigla? Ce-ar însemna să-şi pună şi Borsec un S în coadă? Sau Romtelecom un R în faţă?
Sau ăla e un BCR fals, făcut pe vapor, ca Adibas sau Panasomic?

Panică printre consumatorii de sare, zahăr şi grăsimi

Ai observat că “Consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi dăuneaza grav sănătaţii” sună mai grav acum, după rezultatele parţiale ale examenelor medicale gratuite/obligatorii oferite/impuse de Ministerul Sănătăţii? Serios, fii atent la spot!
Eu cred că Guvernul a intrat în panică şi e foarte speriat de faptul că ne vom curăţa cam prea repede şi vor intra din ce în ce mai puţini bani la buget.
Să vezi cum va suna spotul după rezultatele finale ale “stării sănătăţii naţiunii”: 
Consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi duce la scăderea calităţii spermei şi chiar la impotenţă!  sau chiar: Consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsimi îi afectează chiar şi pe cei din jur!

Cuvinte naşpa

fleică, mirişte, moloz, mâzgă, defalcat…

?

LE:
avem până acum:
fleică, mirişte, moloz, mâzgă, defalcat,
borhot,borceag, a făta
e fată!  =))
pritocit, restrişte, gărgăuni.
Magaz, toroipan, fleoartză.
CHIULOASĂ.

continuăm:

Ştirile zilei (alea naşpa!)

Ionut Dolanescu renunta la muzica in favoarea politicii

Imi imaginez consiliu de familie in casa Dolanescu, cu seniorul luand cuvantul:
- Fiule, grea e viata de artist, noaptea vesel ziua trist, of of, mai mai… Nu mai merge ca pe vremuri, bancnotele astea noi din plastic nici macar nu se mai lipeste de frunte, of of, mai mai. Nu mai zic de concurenta, of of, mai mai, nu mai ai loc de jigodiile alea - vorba lu’ sefu’ - nici la Sala Palatului nici la Polivalenta, cu Piranda lor si cu Tociu si Palade, crede ca ce face ei e muzicaaa, of of, mai mai…
Ia zi, vorbesc cu sefu’ sa te ia senator de Adunatii-Copaceni?

***

Andreea Banica - Cainele ma trage de sani

Andreea, o fi simtit CUTZU material plastic in componenta, ha?
La urmatoare operatie de ajustare poate le bagi si niste supape dintr-alea care fac zgomot. Daca-ti iubesti animalul cu adevarat, creaza-i conditii, zic.
Chit - chit!

***

O pisica dolofana a aterizat in supa unui chinez

MARE branza! Sau, ma rog, MARE FRIPTURA…

***

Telefonul mobil cu maini si picioare
 
Pe bune acum, chiar cred ca vo vinde in Romania asa ceva? Pai noi avem modele de telefoane mobile care fac picioare inca din 1997!

***

Un iranian, obligat sa ii cumpere sotiei 124.000 de trandafiri rosii

Deci nu 123.999, nici 124.001, ci fix o suta douazeci si patru de mii de bucati!
Cred ca dupa ce i-a descarcat camionul in fata casei, s-a dus, a sunat la usa si i-a spus:

گوشه ای از دانسته هایم را با شما  - (I think i made my point!!!)

M-a făcut mama paranormal

Am visat că mergeam cu trenul şi trebuia să ajung la Caracal, dar am adormit şi m-am trezit tocmai la Calafat.
Nimic senzational, ai zice. Ce mă sperie e că nu ştiu de unde am primit informaţia asta, jur că n-am fost în viaţa mea la Caracal sau la Calafat, nu ştiam că sunt una după alta şi nici la geografie n-am fost premiant!
Dacă, Doamne fereşte, am fost oltean într-o viaţă anterioară…?!

Întrebarea zilei

Ţie nu ţi se pare ironică, absurdă si perimată formularea Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Direcţia pentru Egalitatea Şanselor?!

Mincinosul zilei

Sorin Oprescu: “Sunt pregătit să candidez pentru primărie.”

Punctul G nu se cumpără cu bani

Un aradean in vârsta de 37 de ani a fost reţinut marţi in localitatea Vladimirescu după ce o prostituată l-a reclamat că a plătit-o cu o bancnotă de 100 de euro falsă, relatează NewsIn.

Mie nu mi se pare corect să-l aresteze. La aşa servicii, remuneraţie pe măsură, fără supărare. Păi credeţi că individul era chiar prost, nu s-a prins că a fost minţit că “el e cel mai tare”, el e “tăticul” şi că orgasmul damei a fost făcătură?!?!

*NOU - Mincinosul zilei

Vladimir Voronin: “Moldova trebuie să aibă relatţi bune cu România.”

Ludovic Orban: “Corpul de Control verifică autostrada Bechtel.”

Bonus:

Andreea Marin Bănică: “N-am de gând să câştig bani de pe urma copilului meu.”

Întrebarea zilei

Cum tratăm astenia de primăvară?

R - cu nişte astenie de toamnă de la borcan, are vitamine, minerale şi fier şi alungă ameţeala şi greaţa provocate de astenia de primăvară. Mai ales zeama!

(Festi)Valul de muzică anorexică

Bună ziua,
  
Vă mai amintiţi de Daniel Iordăchioaie?
Haideee, cine are între 44 şi 88 de ani sigur trebuie să-şi aducă aminte…
Daniel Iordăchioaie? Băiatul ăla care şi-a ratat carieră din cauza calviţiei. Din cauză că nu-l mai putea imita pe Elvis, pentru că Elvis n-a avut niciodată calviţie. Şi dacă n-ar fi fost calviţia ar fi fost oricum Ştefan Bănică, puştiul ăla simpatic şi mult mai talentat care juca în filme cu liceeni? (Salut Fane, vezi că-ţi zic şi de bine? Să-ţi trăiască zâna aia mică, facem şi noi o poză cu ea? Cââât?!)
Aşaa. Nu mă, Daniel n-a murit, nu fiţi mai răi decât mine. Cică s-ar fi lăsat de muzică!
Cred că Adrian Enache şi Aurelian Temişan sunt rangă de bucurie la oră asta, în sfârşit tinerelele de la 45 de ani în sus nu vor mai fugi după autografe la urâtul ăla şi vor veni numai la ei.
Totuşi nu înţeleg o treabă: “m-am lăsat de muzică”! Adică, cum te poţi lasă de un lucru pe care, exact, nici nu l-ai început! Cred că face aceeaşi confuzie că şi mine atunci când, pe la 16 ani, i-am promis lu’ tata că “mă las” de fumat, în condiţiile în care eu nici măcar nu fumam, doar mă puseseră nişte golani să le aprind ţigări dacă vreau să mai stau cu ei.
Daniel, puţină atenţie la exprimare, nu ţi-aş dori să-ţi iei şi tu ce mi-am luat eu atunci de la tata, din cauza unei erori de comunicare…
  
***
  
Senzaţional!!! (vă era dor? :D)
  
N-o să mă credeţi dar această ştire are şi partea a doua:
  
Elena Cârstea este o altă cântăreaţa talentată din generaţia lui Daniel Iordăchioaie care şi-a încheiat conturile cu muzica!
De fătuca asta trebuie neapărat să va aduceţi aminte, avea ea la un moment dat oarece probleme cu bărbaţii în general, nu mai ţin minte exact intriga. Chiar, până la urmă s-a lipit cineva de ea sau chiar era pe invers, cum vorbeau răutacioşii? Adică mă gândeam, cât de mare poate fi ironia? Au reuşit să trimită bărbaţi pe Lună dar nu reuşesc să trimită un bărbat pe Elena Cârstea…

“O veste bună venită dintr-o ţară depărtată e ca apa proaspătă pentru un om”… ameţit? (Proverbe)

Duminică dimineaţă, after party, 7:35 am.
Execut o aterizare forţată din pat, dealtfel singura mişcare în măsură să mă convingă să mă ridic. Nu că aş fi avut vreo treabă, dar trebuia să găsesc urgent ceva care să-mi stingă focul din stomac. Aşa păţesc eu în fiecare duminică dimineaţă - din motive independente de mine, am o sete duminică dimineaţă de abia dacă mă pot abţine să nu beau direct din acvariu. Câteodată chiar îmi iese!
În fiecare duminică dimineaţă ajung inevitabil la aceeaşi concluzie - cea mai bună băutură din lume nu este nici berea, nici vinul, nici vodca sau whys  brandy şi în nici un caz diverse combinaţii dintre acestea. Cea mai bună băutură este apa minerală rece şi acidulată. O afirmaţie pentru care aş fi capabil să ucid într-o conjunctură precum cea de duminica dimineaţa dar total lipsită de sens dacă mă întrebi într-o sâmbătă seară, de exemplu.
M-am adunat de pe podea înjurând că nu deţin decât patru membre ajutătoare şi cu un ochi întredeschis am pornit în căutarea licorii de Tuşnad sau Harghita, sau alte meleaguri ai căror locuitori au impresia că dacă deţin, ce-i drept, cea mai bună apa din lume (pe lângă care evian sau perier sunt defapt pipi de oaie) au şi dreptul la o ţara a lor liberă şi independentă. ..
De bine ce ajung pe dincolo sună telefonul:
 -Bună dimineaţă, zice o voce bătrână cu accent oltenesc.
 -Bună dimineaţă, mint eu cu neruşinare.
 -Familia Tunaru?
 -Nu domnule, greş… şi aud receptorul lovind furca. Cu plăcere, mint din nou închizând şi eu dar de la buton, pentru că am telefon mai şmecher decât oltenii.
Apa ioc! Scursei (sâc!) o sticlă care nu era nici plină, nici aburindă, aşa cum era în vis. Hai să încerc cu nişte Fanta, zic, şi…

ŢÎÎÎÎÎÎÎÎR, făcu din nou telefonul, la câţiva centimetri de urechea mea.
 -Familia Tunaru?!
 -Nu, vă rog să verific… zbang!
Sucul “de portocale” are gust mult mai naşpa chiar şi decât apa de la peşti…

ŢÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎR!!!
 -FAMILIA TUNARU?!?!?!
 -NU! Ce număr aţi for…
 -Domnule, nu mai ridicaţi de acum încolo dacă nu sunteţi domnul Tunaru!!! Zbang!
După care a mai sunat de vreo trei ori, prilej pentru mine să-i răspund şi să închid în secundă următoare, cu speranţa că am să-i fac dimineaţă cel puţin la fel de bună că a mea.
Telefonul meu, oricât de şmecher ar fi, nu are caller ID din păcate. Că tare mi-aş mai fi continuat distracţia, transpunandu-mă de câteva ori în nenea Tunaru şi căutandu-l înapoi pe individ, la o oră imposibilă, ca de exemplu atunci când ar dormi el mai bine în inimă nopţii, pe la 8 seară…
Atât!
  
PS:
O săptămâna excelentă!

Îmi pare rău că a trecut iarnă, pentru că…

 - se face cald şi ies iar pe afară copiii ăia răi cu care mi-a interzis mama să mă joc - gigolo italiano, dirty slut, cor7ez, de puta madre, guci, d&g şi alţii.

- iar se va baza nevasta-mea pe mine să pun bicicletele alea la punct, în condiţiile în care eu le am cu mecanica tot cam aşa cum le are videanu cu gospodăria şi cioroianu cu diplomaţia…

 - pentru a depozita berea va trebui să mă rezum din nou la frigider, spaţiul vast din balcon fiind acum complet inutil!
  
 - rahaţii de câine de pe alei se vor lipi din nou de tălpi cu acelaşi aplomb.
  
 - va începe din nou să miroasă în tramvai…
  
 - nu-i voi mai putea zice şefului: Cee, s-a circulat greu din cauză zăpezii, d-aia am întârziat, nu vedeţi ce-i afară?!
  
 - cineva va trebui să iasă şi să bată covoarele!
  
 - altcineva va intra în călduri şi nu mă va lasă să miau, să miaaaau, pardon, să-mi iau porţia de somn noaptea.
  
 - muştele şi ţântarii pe care i-am găzduit toată iarnă cu atâta dragoste vor ieşi din hibernare şi vor pleca să ia viaţă în piept, fără măcar să-şi îmbrăţişeze părinţii adoptivi…
  
 - va trebui să renunţ la bocancii mei preferaţi.
  
 - voi face rocada în sifonier cu hainele de vară/iarnă şi voi descoperi uimit numai cămăşi şi tricouri CU BURTĂ!!!
  
 - nu voi mai putea spune: “Cee, de la ger e aşa mică!!!”
  
 - voi face 31 de ani tot cu mintea asta de 16…

Ăăăă, îţi mai aduci aminte de ofertele ale de astă iarnă, alea cu “iei acum, plăteşti la primăvară” ?! Şi io!!!!!!!!

Pe femeia perfectă o cheamă Carlizina Jolectron!

“Mai multe lucruri perfecte adunate dau un lucru perfect, nu? Daca vreti sa obtineti femeia perfecta ar trebui sa va imaginati ca are buzele si parul Angelinei Jolie , ochii de la Carmen Electra si nasul Charlizei Theron. Si o veti avea pe Carlizina Jolectron, femeia digitala perfecta.
Site-ul american Worth.com, care se adreseaza amatorilor de Photoshop, a lansat o inedita competitie, in urma carei va fi desemnata cea mai şarmantă celebritate digitala, obtinuta prin incrucisarea mai multor trasaturi fizice luate de la starurile hollywoodiene (…)”

“huuuungry eyes, i feel the passion between you and iiiiiiiii”

Staţi jos şi ştergeţi-vă la gură!
Femeia digitală nu merită nici cea mai mică atenţie, ve zic io! E facută numa’ din biţi dintr-ăia, ram şi ceva plăci video in SLI (SLI, mă, nu slipi!) şi nu şi-o trage decât cu bărbaţi cel putin la fel de digitali ca ea, cu cât mai multi megahertzi in cont, cu relaţii in structurle centrale şi locale Microsoft şi cu cea mai tare mufă jack usb2.0/transfer up to 100mb/s!
Aşa că daţi-o dracu’ mă, nu se merită, nu vedeti ce nume tâmpit are?

PS:
Ţin s-o anunţ pe cu aceasta ocazie pe dra. Gabrielle Hudson, care îmi tot trimite mesaje cu subiectul “Let’s chat”, în ciuda faptului că i-am dat deja reply la rândul meu de nenumarate ori cu subiectul “Let’s NOT!” să facă bine să înceteze cu hărţuiala, că-i instalez un spyware de nu se vede!!!

Un hoţ bine crescut lasă trandafiri la locul infracţiunii

Politia italiana a arestat un hot care lăsa la locul jafului trandafiri roşii, pentru a-şi cere scuze pentru fapta sa, informează marţi Spiegel.de. Bărbatul în vârsta de 48 de ani, identificat drept (…)

Greşit, domnilor jurnalişti! Un hoţ cu adevărat bine crescut nu ar lăsa numai flori la locul faptei şi gata! Un hoţ corect pâna la capăt le-ar pune şi în vază, ar pregăti şi micul dejun pentru toţi ai casei păgubite, le-ar peria şi pisica şi ar lua şi gunoiul cu el, dacă tot se scoală primul şi trece pe lângă ghenă!
Părerea mea…

Subiecte XXX la olimpiada de română

“Unul dintre subiectele pentru elevii de clasa a V-a ar fi trebuit sa aiba patratel rosu, cu mentiunea ‘interzis minorilor’. Elevii bacauani de clasa a V-a talentati la limba romana au avut o surpriza, saptamana trecuta, cand au primit subiectele la olimpiada de limba si literatura romana. La subiectul al doilea, care ar fi urmat sa le testeze creativitatea, li s-a cerut sa prezinte continuarea unui basm in care sa fie si ei prezenti: ‘A fost odata ca niciodata un imparat mare si o imparateasa, amandoi tineri si frumosi. si, voind sa aiba copii, au facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta’.
Multi elevi spun ca au ramas fara replica (…)”

Eu dacă mai eram elev aş fi avut ce scrie. Le-aş fi zis aşa:
Ce inseamnă “au făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta“? A dus-o la “Loco Boys”? Ia dat bani de geantă Louis Vuiton? A plimbat-o cu Bugatti? I-a luat telefon Gucci, cu cristale Swarovsky? A dus-o in Bamboo?! Au mers, mă, la Chişu să le gătească o cină romantică?!  Păi ş-atunci?!?!

Senzaţional! Mihai Trăstariu se va logodi în Turnul Eiffel!

A trecut de stadiul aventurilor de-o noapte, a iubirilor de-o vara sau a relatiilor pasagere. Pe iubita sa o cheama Ioana si are planuri serio…

Nigga’ please!!!
La cort, în faţa curţii nu-ţ mai place? Să-ţ cânte prietenul Ioniţă?

Aifăl, Aifăl, hă?! Tornerooooooooooo!!!!!!!!!

Senzaţional! A apărut umbrela care lasă mâinile libere şi nu se dă peste cap(?)!

Ploaia nu va mai reprezenta de acum inainte un motiv de stat in casa. S-a inventat umbrela speciala, care protejeaza perfect impotriva stropilor si nici macar nu necesita sa fie tinuta in mana. La prima vedere, pare creatia unui artist indragostit de filmele science fiction, dar cu siguranta asta nu deranjeaza, avand in vedere beneficiile servite pe tava.

Estraordinar! Uite d-aia iubesc eu anii 2000 (când nu vom mai fi copii)!
Aştept cu acelaşi interes senzorii stradali care să le dea câte un şut în cur stăpânilor de câini care nu-şi ridică în 5 secunde de pe trotuar rodul muncii animalelor lor iubite, playerele de orice fel care să refuze să redea manele şi portofelul care să nu-ţi mai coboare din tramvai cu două staţii înaintea ta.

Senzaţional! Bahmuţeanca vrea o nouă liposucţie!

Bună, dragilor. Statisticile-mi spun că v-au plăcut nespus posturile anterioare, aşa că voi continua, în aceeaşi bătaie de joc.

Adriana Bahmuteanu a marturisit recent ca va apela la ajutorul unor medici pentru a reveni la formele pe care le avea inainte de a ramane insarcinata.

Mă gândesc că la câtă dragoste-i poartă, Prigoană o să scoată din buzunar (sâc, sâc, sâc) fără să clipească bani de operaţie. Parcă îl şi văd spunându-i cu dragoste: Auzi fă, noi în ce stare civilă ne aflăm momentan, ca să zic aşa? Suntem căsătoriţi? Aha… Ok, cât costa kilu’ de slăbit? 1000 de euro? Ia d-aici o sută de mii, să nu te mai văd, hehe. Şi ia şi pentru mă-ta aia 100.

Playing “soft to get”

Uite ce ti se poate intampla daca nu te pricepi la calculatoare.
Si dupa ce ca nu te pricepi, te mai lasi si pe mana pasionatilor, in loc sa chemi un profesionist!
Las’ ca merge… TM

Senzaţional - Loredana, oprită pe stradă de americani datorită (?) hainelor făcute de fiica regelui Cioabă!

Lori marturiseste cu sinceritate (sâc) ca este innebunita dupa hainele pe care i le face prietena sa, Luminita Cioaba.
“Cand am fost in America, s-a intamplat sa fiu deseori oprita pe strada si intrebata de unde mi-am cumparat hainele.”
(..)
Scârţ, este demonstrat stiintific faptul ca femeile in general, indiferent de etnie sau rasa, sunt deosebit de sensibile la complimente.
Deci parerea mea este ca americanii nu vroiau decat, cu ajutorul unui mic joc de psihologie fina, sa ramana cu IPhoanele si cu IPoadele la locul lor, in buzunarele proprii.

Senzaţional - Silvia Dumitrescu vrea să emigreze în America!

Nu mai suportă ţara asta.
Silvia, şi noi ne-am săturat, dar asta nu inseamnă că trebuie să plecăm cu toţii din ţară. Ce-ar insemna să rămană România fără toţi oamenii valoroşi ca tine, ce-ar ajunge ţara asta?! Gândeşte-te la urmări…
În plus de asta, în America se emigrează relativ greu, sigur te vor intreba la ambasadă ce ocupaţie ai, de exemplu?

Ce-ai să le zici?!

Ursul păcălit de Chişu

Dan Chisu lucreaza la un lung metraj care se va intitula “Ursul” si care cica va fi cu un urs!!!
Coloana sonora va fi asigurata de  insasi marele Goran Bregovic (!!!).

sursa

Sa speram ca acesta este doar titlul provizoriu si ca Chisu va trece peste acest moment de inspiratie precara, reusind intr-un final sa-i gaseasca un titlu mult mai potrivit filmului, cum ar fi “Ursul si Trupa Deko Cafe” sau “Ursul pe varza cu sos romulade si busuioc”.

Albumul săptămânii

Un album de care uitasem: Audioslave - Out of Exile.
Da, stiu, e din 2005, dar mi se pare foarte actual si suna beton.
N-am sa ma apuc acum sa-i fac o cronica, precum Calin, pentru ca nu sunt in masura, da’ zic decat atat: daca ai facut pogo pe Rage Against The Machine ai sa regasesti din acele sunete si energie si la Audioslave. Daca ti-au placut Soundgarden la vremea lor o sa-ti placa sa-l auzi din nou pe Chris Cornell.
Un album pe care mi l-a recomandat la vremea respectiva Dj Sonia personal

Tequila, iarbă şi hip-hop

Duminica 9 martie, Club Fabrica.

Pentru 35 Ron, se cade sa mergi ca sa vezi cel putin ASTA si ASTA.
Pentru Raku freaca platanele Dj Faibo_x.

PS:
Iarba si tequila nu intra in pretul biletului!

 LE:

‘aidi ba ofticosilor, nu mergeti nici unul la cantare?!

Stiu ca nu e cea mai tare trupa din lume da’ deh, acuma, nu toata lumea poate canta ca puya si sisu  

ca alex si conector? si smiley?

…

imi pare rau dar mai jos de-atat nu pot merge…

UPDATE:

La frizerie

La frizerie nu mai ajunsesem de vreo 3 ani din cauza (sau datorită?) faptului că port plete. Ha, am glumit. Din cauză că sunt chel natural. Ha ha, iar te-am avut! Din cauză că mă tund singur. Da, n-am frizer! Într-o lume populată numai cu exemplare ca mine (o lume perfectă dar utopică, desigur) frizerul ar fi fost una dintre speciile de mult disparute, pe langă analiştii politici şi consilierii de credite.
La frizerie nu mai fusesem de mai mulţi ani. Am intrat cu emotie, cu speranţa în suflet că de data asta nu mă va mai pune frizerul să mă asez pe scandura aia sprijinită între braţele scaunului, ca să poată ajunge la mine fără să se aplece. Am avut noroc. Nu, nu am mai crescut între timp, (o vreme am tot sperat în zadar, dar într-un târziu am încetat să mă mai amagesc singur, pe la 27 de ani…) am avut noroc de o frizeriţă care, se pare, la fel ca şi mine, nu păpa tot din farfurie când era mică.
Ok, imi zic in gând, hai să facem un experiment: îi zic să mă tundă “trendy”, fără să iî dau nici un amănunt în plus! Să vedem ce viziuni are meseriaşul care mai nou se cheamă hair-stilist (!). Hai că până acasă rezist la o adică şi cu frizură emo, imi asum riscul de a mă lăsa lătrat de toţi câinii din cartier, de a nu mă lăsa vecinii să intru in scară şi de a mă alerga nevastă-mea prin casă cu creionul ala uriaş luat ca suvenir din tabără de la Sinaia în clasa a patra. Hai că după aia o dreg acasă, bag maşina cu distanţierul la 1mm şi îl omor pe emo!

N-am avut tupeu…

De fapt s-a intâmplat aşa:

- Ok, zic cu voce tare, 2mm peste tot!
- Şi perciunii?
- Ce-i cu ei?
- Cum ii aranjăm, ii tăiem?
- Nuu! Tot aşa, cu maşina…
- Da’ unul e strâmb.
- Nu, e perfect! Faţa mea e asimertică…
- Bine. Şi ciocul?
- Aau, ce-i cu el, zic speriat?
- Îl tundem şi pe el?
- Nuu!
- Păi e lung…
- I beg your pardon? (de fapt am zis hăăă?)
- E prea lung, o să fie mai lung decât părul.
- Aşa, şi?!
- Păi o să ai barba mai lungă decât părul de pe cap!
- Aoleu!!! Naşpa! Lasă că văd eu ce fac până acasă cu faţa asta hâdă, zic, sper să nu mă latre câinii, ha ha ha.
- Ha, ha, ha, făcu şi frizeriţa cu vizibilă condescendenţă, în timp ce pornea maşina de tuns cu distanţierul la 2mm, bucuroasă că va scăpa de mine în fix trei minute.

Ce-am căutat totuşi la frizerie? Păi, mi s-a stricat maşina de tuns. Deci dacă ştii vreo jucărie care să taie bine, să mă ţină cel puţin atat cât mi-a servit vechea mea ustensilă (3 ani!), să fie wifi să nu pună întrebări tâmpite în legătură cu felul în care o s-o pun să-mi aranjeze pletele şi să nu vină cu sugestii cum că mi-ar sta mai bine tuns ca Ozone… te ascult

Din ciclul “Unde nu-i cap nici calculatorul nu te mai poate ajuta”

Imbarligate sunt indexarile Google-ului…

Ia uite ce nelinisti, probleme, intrebari existentiale si preocupari au unii:

                      Q                                     -                          A

cate case a avut elvis presley? - o garsoniera confort 3, in Berceni
ce fac 2 baieti in baie? sex? - posibil…
cuvinte japoneze cu inteles porcos - credeai ca fac gluma aia proasta cu tzon-ping? Nu, aia e in chineza!
fete care vrea gagic - vrea, da’ nu unul agramat
cati ani are simona patruleasa - pai, sa zicem ca are deja varsta la care a ajuns la concluzia ca nu poate gasi dragostea adevarata  la un parlit ca tine
Ce ai face cu 1,000,000 Euro? - as pune d-astia ca tine la munca silnica
ce este cand visez verigheta? - puaaahm, greu… Nu stiu ce sa zic…
ce este sexul si cum facem cu baietii?! - sexul este o unealta cu ajutorul careia vei ajunge cantareata, sau actrita, sau consilier prezidential. Cu baietii vei face un pact care te va ajuta sa ajungi cantareata, sau actrita, sau consilier prezidential…
vreau sa fac sex cu un gay - te-au dezamagit fetele, asa-i?
care este cea mai buna marca de prezervative - acum merge gluma aia proasta cu tzon-ping! Prezervativele chinezesti tzon-ping sunt cele mai sigure, n-or sa te lase gravida! Uite-te la chinezi!
cum se mananca papaia - deci de obicei, in gura!
CUM SE MANANCA kiwi? - tot tu?!
curve sibiu cu numar de telefon - vrei sa le scoti la biblioteca?
imi masturbez colegu - colegul de la gradi, de la scoala, de la liceu sau de la munca?
andreea marin facand sex - daca te prinde Elvis Fane o sa ai Surprize!
cum fac baietii cand fac sex? - Aaaaaaaaaaaaaaaa, depinde
de unde vin filmele indiene - din Elvetia!
ce fac cu bonuri de masa expirate? - iei un pranz, iti recomand eu zeci de restaurante cu mancare la fel de expirata, ar trebui sa functioneze.
ce fac, am pierdut contractul de la banca - daca ai ipoteca nu stiu ce faci tu, dar eu ma distrez!
ce sa fac cu bani pe care ii am? - Ia-ti jenti d-alea care se invart, suflate cu aur si puneti-le pe Tico
cum sa-mi bat joc de un baiat - arata-i dar nu-l lasa sa puna mana!
Ce stim despre pasta de dinti Colgate? - E nociva! Asta ai vrea sa auzi, ca sa scapi de ea, nu?
ce trebuie sa stie urologul - fizica atomica.
credeam ca sunt unică… - hehehehehehe!
exemple de psihologie inversa - “esti cel mai destept baiat din lume”
poze calarasu  - uite nici d-al dreacu, na!
sade barza pe butoi 2 - io stiam cu ma-ta pe butoi… 
unde poti sa faci sex cu animale - depinde, poti si la noi, dar sunt conditiile de cazare naspa si preturile mari. Du-te la bulgari!
cu ce se deschid .xls - cu cheia de 14, si tii contra cu un patent
poze puta de gay la 17 ani - vrei sa-ti faci o verificare?
cu sa furi puncte la conquiztador - pai pur si simplu joci, e asa de prost jocul ca tampit sa fii si tot iti da puncte…
adrese cu fete care se dezbraca pe web - prietene, esti atat de prost incat chiar daca vei gasi adresele alea de fete, in momentul in care vei suna la usa iti va raspunde tot ta-su!
cum sa dai gauri in faianta? - aici ar merge o gluma porcoasa, dar n-o fac!
cum sa fac bani nemunciti - mars la sapa, ma!
am nascut si nu stiu cum sa scap de copil - cum il dai, manca-ti-as, la bucata sau la kil?
are dreptul politistul sa-ti opreasca carnetul? - NU, NU, NU! Sub nici o forma! Futu-l!
avatare despre draci care face sex cu ingeri - avatare cu ma-ta cand te trimite la lectii!
camera web fara sa stie - imperb imberb mic, naiv si pervers…
am 13 ani si caut gagic - faaa, esti deja fata batrana! La varsta asta trebuia sa fi maritata si bortoasa!
CUM SE SCRIE UN SIVI - in cazul tau, greu…
mancarime puta copil - mai spala-l!!!

Întrebarea zilei

Pe tine nu te scoate din sărite faptul că luna asta, pentru acelaşi salariu, trebuie să munceşti O ZI ÎN PLUS?!?!

Nu-ţi vine să te duci şi să dai cu Paul Păcuraru de pământ?!
Nu-ţi vine, mă,  să iţi faci un steag şi să-ţi declari garsoniera teritoriu autonom, de ciudă?!

Joi 21 februarie 2008, seara devreme

Operatorii de telefonie si Internet obligati sa stocheze datele utilizatorilor.
Pai si dupa ce le stocheaza, nu le pun si ei in share in DC++, cum facem toti? Haide bre, macar pronul…?

Timpul pe care il vom petrece in trafic prin Bucuresti se va dubla.
Se spera ca asta se va intampla in timp, in urmatorii 20 de ani. Eu d-al dreacu’ tai un zero si spun cu tupeu nesimtit ca in urmatorii 2, ca nu ma doare mana sa ma mut dupa aia intr-o tara civilizata, cum ar fi Togo!

O pisica din Texas a fatat un pui cu 4 ochi si doua guri
Ati auzit domnule pres.? 4 ochi!!! Ati auzit domnule Vacaroiu? Doua guri!!!
Natura e nedreapta cateodata…

Elvis P Stefan Banica sustine doua concerte in aer liber in Bucuresti
Iti dai seama ce se ataca aia din Las Vegas, la ei nu a cantat nici macar odata, nici macar intr-o baie dintr-un hotel din Las Vegas, cand a fost pe acolo…
In alta ordine de idei chiar trebuie sa cante, dom’le, de doua ori, ba de patru, ba sa joace si la teatru 3 piese pe zi ca sa aduca bani in casa, ca Surprizele cica nu mai merge…

Stiai ca daca amesteci bauturile energizante cu alcool mori?!?!
Asta n-ar fi o veste foarte rea in principiu, pentru ca am auzit ca manelistii se dau in vant dupa whi uischi cu redbull dar ma gandesc si la mine - oare cele 5 vodca/energy pe care le-am consumat aseara din lipsa de alternativa mi-au fost fatale? Ia sa ma ciupesc… AAAAA! ‘tu-va muma-n cur cu ziarele voastre!

Să nu faci ce zice sau ce face sportivul profesionist

Am avut răbdare să urmăresc aproape zece minute dintr-un meci de box sau K1 sau box tailandez cred, nu ştiu exact.
Am impresia totuşi că era box tailandez - sport de aceeaşi provenienţă cu masajul tailandez, dar practicat exclusiv de bărbaţi. Zic asta pentru că erau mai hotărîţi în mişcări decât femeile, atunci când îşi futeau pumni şi picioare în gură. Loveau de parcă viaţa lor, pacea mondială şi perpetuarea speciei depindea de numărul de lovituri expediate reciproc.
Am urmărit cu sufletul la gură toată scenă cu bătaia dintre cei doi sportivi ce-şi etalau un fizic aproape identic, reuşind să-l deosebesc pe unul de celălalt doar după desenele de pe corp: primul era pictat pe tot spatele cu sigla COTNARI (nu se vedea clar ce an de producţie, dacă a fost un an secetos, umed, etc) iar celălalt avea aşa: o cruce pe spate, un Isus pe pectoralul stâng şi un şir de litere chinezeşti, copiate cine ştie de pe ce ambalaj de conservă, pe braţul drept.
Era aşadar un meci între în promotor de vinuri şi un preot budisto-catolico-otrodox care presupun că nu era deloc de acord cu consumul de alcool, de aia era aşa belicos, mă gândesc.
Mi-am propus să ţin cu ăla cu vinul, că parcă era mai aproape de sufletul şi stomacul meu.
Au ars-o aşa vreo zece minute (…).
Spre satisfacţia mea meciul s-a sfârşit cu victoria gladiatorul viticultor, după o directă care l-a pus în cur pe oponent.
La sfârşit de tot mi-am dat seamă şi ce scria, în chineză, pe budist. Scria exact aşa:
“Băutură energizantă ‘Sunt-Muci’. A NU se consuma în combinaţie cu alcool! A se clăti recipientul cu apă rece din abundenţă după golire (de vlagă). Dacă nu mai apăr nici un fel de reacţii adresaţi-vă direct Groparului“.
Asta scria pe el, şi asta numai în două litere! M-am mai minunat încă odată de eficienţa din ce în ce mai evidentă a economiei chinezeşti pe plan mondial şi mi-am mai turnat un pahar. De brandy. Grecesc. Fabricat în Comuna Voluntari, Judeţul Ilfov.

Un armean competent

Nu, nu este vorba nici de Varujan Vosganian, nici de Mircea Ghemigian, medicul care i-a mai pus lui Base un coi.

Este vorba despre alt armean, unul dintre cei nici 3 milioane de armeni de astazi, urmasi ai celor ce au mai apucat sa scape de la masacrul Imperiului Otoman de la 1920:

Domeniile de competenta ale celor trei armeni sunt cu totul diferite, dar in ceea ce ma priveste nu ma intereseaza nici politica si cu atat mai putin sa ma operez de tiroida, cel putin deocamdata…

  
D-aia ramane doar muzica. Pentru ca Tankian face MUZICA. Muzica cu mesaj, muzica elaborata, energica, o muzica ce ma face sa simt ca traiesc.

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, Serj Tankian!

‘tha fuck is that?!

Vlad oripileşte

La matinalul “Neatza cu Razvan si Dani” - un fel de “Teo si Mircea Badea”, pentru cei ce n-au mai deschis de mult televizoarele - de pe Antena1 este angajat cu jumatate sau cu sfert de norma, sau cu ora, un individ de o sexualitate incerta, un fel de Fuego blond, cu plete. Il cheama Vlad si gateste, cica.
Din punct de vedere deontologic (sic) individul face cel putin trei greseli elementare. Nu, nu scuipa in mancare, asta-i jobul ospatarilor, dar nu poarta echipament, isi linge degetele pe care apoi nu ezita sa si le bage din nou in cratita si vorbeste mult si prost.
Ca vorbeste nu m-ar deranja foarte tare pentru ca as putea pune teveul pe mut, dar ma ingrozesc pletele alea pe care si le falfaie deasupra tigailor si degetele care nu vreau sa ma gandesc unde ar fi putut fi inainte de filmari.
Si-ar mai fi ceva ce m-ar cam face sa refuz un sote preparat de el, de exemplu; nu-mi pot scoate din cap gestica din timpul manevrarii morcovilor, atitudinea plina de pasiune, probabil aceeasi pasiune manifestata si in seara precedenta la manipularea… exact!

Stupid Cupid, stop takin’ all our money!

Pentru ca nu am avut inspiratie n-am scris un text anti Valentine’s Day!

Dar Groparu si Julius au scris, Julica in 7Plus, Gropu la el pe site.

Mi-o zis mama că mi-o da, credit ipotecar când m-oi năştea (sâc)

Se spune ca atunci cand venim pe lume preluam in mod automat si neconditionat si din mostenirea spirituala a inaintasilor nostri. Ne revine asadar o cruce pe care noi va trebui sa o purtam din cauza mizeriilor pe care le-au facut in vietile lor cei al caror sange suntem.
Mi se pare de cacat! Ce vina am eu ca stra-stra-stra-bunica-miu a facut nu stiu ce tampenie? Sau chiar tata? De ce trebuie sa platesc eu pentru asta?

Zilele astea am cautat un credit ipotecar cat mai avantajos, pentru ca vrem sa ne extindem, pentru ca vrem sa inmultim neamul si pentru ca pretul apartamentelor creste in continuare si nu stiu cand o sa se opreasca.
Tot cautand am dat de un credit pe vreo 50 de ani, pe care tu, daca intre timp crapi, il poti lasa copiilor! Adica ii poti lasa lu’ ala micu’ o mostenire de vreo suta de mii de euro! Pe minus!

E uimitor cate se pot schimba in doar doua decenii. Te nasteai in ‘988, sa zicem, aveai din start un apartament pe care ai tai ti-l puneau intr-o zi pe numele tau, dupa care puteai sa-i trimiti linistit la azil. Fara sa faci nici cel mai mic efort aveai o proprietate imobiliara! Te nasti in 2008, esti din start in gaura cu cateva zeci de mii de unitati din “most powerfull curency”.

Oameni buni, nu faceti asta, va rog eu! Nu va inhamati la un astfel de credit! Adica dupa ce ca-i dai sa traga si pacatele tale in spinare il mai bagi si-n datorii?
Faceti altceva, strangeti de-un avans sau ceva, astfel incat perioada de creditare sa fie cat mai scurta posibil.
Daca vrei sa ai liniste pe lumea cealalta, daca vrei o nirvana linistita, daca vrei sa te reincarnezi in ce ti-ai dorit intotdeauna si nu intr-o broasca raioasa, daca vrei sa te bucuri in pace de toate cele 70 de virgine pe care ti le-a promis Mahomed sau Mohamed sau Bin Laden, nu face asta!
Daca micutul este la varsta la care poate constientiza in ce l-ai bagat o sa ai zile negre tot restul vietii. Negre si lungi! Daca micutul nu s-a nascut inca sau este sugar, fii sigur ca primele cuvinte pe care le vei auzi de la el nu vor fi “mama”, sau “tata” ci, in cel mai fericit caz “FUTU-TE IN CUR, TATAAAA!!!”.

Ghici!

Şi dacă tot n-am chef să scriu, na:

CONCURS

Cine ghiceşte ce animăluţ creştem noi aiiiiiici?

LE:

S-A INTORS ŢIPIIII!!!
UITE-L:
http://adriancalarasu.files.wordpress.com/2008/02/tipi2.jpg

Acuma spuneti-mi voi, ce e Ţipi? 
Ca eu tot nu-mi dau seama, cu toate ca traim sub acelasi acoperis…

Dorele, schimbăm şi noi bordurile alea?

Sau mai întâi ne facem rangă?

Jurnal de călătorie - Cetatea Râşnov februarie 2008

Eu iar am pierdut drepturile de autor asupra pozelor!
Daca data trecuta le-am dat p-o sticla de vin, de data asta nu mai pot pentru ca sa spun pe ce, ca mi-e rusine

Puteti vedea pozele cu cetatea la cea care detine acum drepturile, Uca.

Jurnal de călătorie - Moeciu, BV, februarie 2008

Daca esti bucurestean si te-ai saturat pana peste cap de Valea Prahovei, cu pantofarii, aglomeratia si preturile lor nesimtite la cazare, de parca ai fi in Aspen, nu te mai opri. Treci de Sinaia si Busteni, mergi pana la Brasov si apoi ia cu stanga, catre Moeciu.
Mai faci inca 40 de kilometri in plus dar parca face. Este mai… pana mea, nu ma pricep sa descriu peisaje, este mai… Brasov
N-am spus ca aici nu iti vei mai lovi coatele de tot felul de gigei dubiosi, dar macar mai schimbi peisajul, iar preturile sunt un pic mai decente.
Aici saptamana trecuta era inca totul acoperit de zapada curata.
Am inteles ca si vara e superb, cu totul verde de jur imprejur.

  

  

Din pacate, daca nu esti dispus sa ocolesti un pic ca sa te intorci prin Arges, va trebui sa suporti - pentru a cata oara - drumul de intoarcere de pe Valea Prahovei…

Julius Constantinescu featuring Adrian Călăraşu în cotidianul 7Plus de astăzi

Click pe poză sau aici:
http://www.7plus.ro/?arhiva=08/02/2008&id=1952

Mi-e frică să mai deschid uşa de la intrare!

De vreo cateva saptamani mi-e frica sa mai raspund la usa!
Sa va explic: cand stateam la mama aveam o vecina care, in ciuda faptului ca familia ei detinea trei autoturisme personale- deci nu era tocmai saraca satului, venea aproape zilnic sa imprumute de la noi ba un pahar de zahar, ba o cana de faina, doua oua, o lingura de ulei sau alte chestii d-astea pe care evident nu le mai aducea niciodata inapoi.
Eu intre timp m-am mutat de la mama, nu prea departe, la numai 5 blocuri departare, ca sa nu se plictiseasca atunci cand am sa-i aduc nepotii inca nefacuti, sambata seara cand o sa vreau sa scap de ei ca sa merg in club sa ma fac praf ca orice om care se respecta pe el si bunele traditii.
Asa, si sa revenim la vecina - saptamana trecuta s-a mutat si ea cu familia ei, 6 blocuri mai la vale. Adica fix langa mine! Da-o dracu de treaba, adica stiu ca-i mica lumea, da’ nici chiar asa…
Ne-am intalnit intamplator iar eu am facut prostia sa-i arat unde stau. Ce-a fost in capul meu?!?!?!
Acuma stau seara cu ochii pe vizor, la panda. Nu ca n-as vrea sa-i mai dau ulei ca nu mi-l mai da inapoi, intotdeauna am mers pe buna credinta, dar vreau sa evit momentul ala penibil in care spune ca mi le aduce maine inapoi iar eu trebuie sa spun ca nu e nevoie.
Si stii de ce mi-e frica? De faptul ca daca e intr-adevar de buna credinta si mai stie si vorba aia cu “de unde dai de acolo vei primi, inzecit” o sa ma trezesc intr-o buna dimineata ca nu voi putea iesi din casa din cauza ca voi gasi usa blocata de saci de zahar si faina, bidoane de ulei, cartoane de oua si vreo doua vaci de lapte priponite de balustrada palierului!

Nu sunt un pierde vară, Universul refuză să se sincronizeze cu mine

Am plecat tarziu de acasa, ca de obicei. Hotarit sa recuperez cele cateva minute intarziere - plus cele pe care le pierdusem incercand sa incui usa de la casa cu cheile de la birou - m-am pus fara sa vreau in calea fericirii unei fatuci care incerca sa prinda un autobuz. Stii momentul ala in care tu vii dintr-o directie iar altcineva dintr-alta, tu te dai intr-o parte pentru a va face loc reciproc iar celalalt se da si el, dar in exact aceeasi parte, si tot asa, in sincron, pana va luati in brate?  Ee, exact asta s-a intamplat si cu mine, numai ca eu n-am luat-o in brate, ci fata, grabita spre autobuz a facut o mare zmucitura si a reusit sa intuiasca directia buna de trecere, numai ca nu foarte exact. Mi-a atins putin umarul in graba, a facut o pirueta la 360 de grade, i-au zburat trei strasuri de pe blugii plini de “svarovschi” si s-a pus in cur la picioarele mele. Cand i-am intins mana s-o ajut sa se ridice mi-a zis:
- Sa te fut!
Surprins de invitatie i-am mai dat odata mana, de data aceasta cea cu verigheta si i-am replicat:
- Nu multumesc, sunt luat! Si i-am oferit cele trei stasuri culese de pe jos, intr-o incercare de reparare a unei greseli care nici macar nu era a mea.
Intr-un final n-a vrut nici mana, nici pietricelele, s-a ridicat singura iar eu am am ramas cu impresia ca in ciuda burticii care s-a pus ca nesimtita pe mine de la un timp, reusesc in continuare sa frang inimi.
Dupa intamplarea de mai sus am reusit sa mai adaug inca 3 minute la intarzierea initiala, timp ce s-a lungit cu inca trei minute cat m-am caznit sa deschid usa intreprinderii cu cartela de la bloc.
La munca timpul trece greu cand nu ai activitate si foarte repede atunci cand ai un milion de task-uri. Ma rog, e doar o chestie de perceptie. Cert e ca la mine a trecut nu repede ci exagerat de repede. Ai avut vreodata senzatia ca opt ore se duc ca si cum ar fi fost doar doua? Ee, nu, tu chiar n-ai fumat niciodata (si aici nu zic de tutun)?
Am plecat cu 20 de minute mai tarziu de la munca pentru ca nu se face sa vii ultimul si sa pleci primul, ci obligatoriu invers. Regula interioara.
In drum spre casa a trebuit sa fac mici aprovizionari asa ca am intrat intr-un market cu pretentii de super. Mi-am pierdut inca doua minute din viata incercand sa evit un distrus care intrase in ditamai magazinul si proba toate cele cinci cozi de la case. Individul mirosea dubios si statea la coada cu cate un cos de cumparaturi in fiecare mana, intr-unul avand un pliculet de sare de lamaie iar in celalalt un alt pliculet cu, exact! Ajuns la casa nu mi-a convenit deloc faptul ca vanzatoarea (stiu, e casiera dar am evitat cacofonia) n-a vrut sa-mi accepte tranzactia de pe cardul RATB, card pe care i-l dadusem distrat in locul celui de debit. A trebuit chiar sa-mi dau castile jos de la urechi ca sa inteleg de ce gesticula disperat. Mi-am dat apoi brusc seama ca aveam de mult la mine bonuri de masa de pe vreo trei luni si bonuri cadou primite pentru merite deosebite. Se stransese un teanc de vreo trei centimetri grosime pentru ca uitam intotdeauna de ele, erau puse in gentuta, intr-un buzunar… secret.
- Bonurile astea sunt bune? zic spre casiera si-i dau trei din teanc. Ee, chestia asta m-a costat 10 minute si nenumarate injuraturi din partea celor din spatele meu ce stateau la coada. Pentru ca le-a luat, le-a analizat pe toate partile, s-a uitat in lumina la ele, le-a mirosit, a chemat badigardul sa se consulte. Evident ca greseala a fost a mea, atunci cand am intrebat daca sunt bune in loc sa intreb daca primesc acest tip de bonuri, dar probabil ca cel mai tare a speriat-o teancul scos parca la imprimanta.
Ajuns in fata scarii mi-am dat seama ca nu am chei si nici cartela de acces in scara pentru ca mi le uitasem probabil in sertarul de la birou. Am mai cumulat inca 15 minute de stat in fata scarii ca un aurolac. Ma rog, nu stiu daca au fost fix 15 minute… e ca atunci cand zici ca ai facut sex toata noaptea, cand tu de fapt ai fost in actiune cam treizeci de secunde? E doar o chestie de perceptie…
La un moment dat s-a nimerit sa ajunga vecinul de la etajul trei ca sa ma bage si pe mine in scara, de mila. In dreptul usii mele l-am intrebat daca nu cumva are cheile si de la usa casei mele. A zambit crezand gresit ca glumeam.
In scara am citit pana a aparut sotia. Am terminat o enciclopedie de buzunar, PCWorldul si niste specificatii neterminate, la fel ca si ziua din care mai ramasesera doar cateva ore de pierdut…

Toată viaţa am încercat să-i înţeleg pe romantici

Toată viaţă! Cu patetismele, cu libidinoseniile, cu limbajul lor de-a dreptul scârbos, cu apucăturile lor absurde…
Ce-aveţi bă cu florile?! Trebuie neapărat să le smulgeţi şi să le oferiţi ca ofrandă? Vă face mai bărbaţi treaba asta? Barbarilor!
Vă de-personificaţi aproapele, atribuindu-i nume şi însuşiri de animale? Pisi, pui, vulpito, ursuleţ, şi tot restul regnului animal? Nu faceţi decât să involuati băi, cimpanzeilor!
Mergeţi îmbrăţişaţi pe stradă? Mă-ntreb cum mama naibii vă iese asta, mie nu mi-a reuşit niciodată. Ori era mai înaltă decât mine şi deci nu-i puteam ţine mâna după gât ori nu ţinea cadenţa şi ţopăiam unu-ntr-o parte iar celălalt într-alta, că nişte manguste.
Vă place să “ascultaţi ploaia, vântul, marea”? De ce, n-aveţi casetofon?!?!
Vă descrieţi “romantic, sentimental, tandru, afectiv, galant”? TRANSLATION: plângeţi de fiecare dată când vă lasă femeia!
Plângeţi după prima gagică? Da’ ce-aveţi băi nene, s-au terminat femeile de pe pământ?! Staţi liniştiţi, sunt mai multe decât voi. Eu de exemplu nu am plâns, dar aş fi strangulat-o
Aprindeţi lumânărele prin toată casa? Aveţi grijă, să nu ajungeţi la ştiri, morţi în casă de prea mult romantism.

Toată viaţă am încercat să-i înţeleg pe romantici, dar nu mai pot! Mă simt nevoit să renunţ din disperare de cauză…

Leapşa cu cartea

De la Proclet si Marius:

1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

***

“Să fugă de nevastă şi de plozi era o chestie pe care Baz se străduia s-o facă aşa cum se cuvenea. În plus, alerga la maratonuri. „E în scopuri caritabile, iubito, şi băieţii se bazează pe mine.” Nevastă-sa credea că se ducea la cârciumă când o zbughea de-acasă în trening şi tenişi şi de mai multe ori îl urmărise cu maşina. Părea absurd, pentru că avea un burdihan plin cu bere, de mărimea unui copil de doisprezece ani dar Baz putea alerga maratonul în mai puţin de patru ore, chiar şi pe cel integral din Dodge City, atât de mult îşi dorea să scape de cei ce depindeau de el.
Caritatea şi maratonul făcuseră echipă când Baz fugise până la Marbella cu trei sute patruzeci de lire pentru copiii dezavantajaţi de soartă. Nu era o sumă pentru care merita să alergi, era doar posibilă.
Baz deschisese un bar („Diavolul Roşu”) cu o fetişcană nemaipomenită, care îşi cultivase pesemne mai vechea şi mai bănoasa pasiune monolingvă pentru bărbaţi, dar care până la urmă devenise o nevastă cu doi copii. Mai demult, primiseră toţi o fotografie cu Baz, rânjind alcoolic, purtând tricoul „Născut în nord, trăiesc în nord, mor în nord”, ţinând strâns în mână o sticlă de bere neidentificată, alături de focoasa senorita.
Se spunea că Baz voia să se întoarcă, dar se temea de în treţinerea copiilor. Probabil că era în căcat, altminteri ar fi aflat ceva despre el; nu se omora să menţină legăturile cu oamenii, dar crezuse întotdeauna că lucrurile plăcute trebuiau împărtăşite. Baz era un cetăţean din Manchester care trebuia sa se întoarcă. Baz tânjea, probabil, după berea calda şi ploaia rece. Pustiul se îndoia că Manchesterul i-ar fi lipsit daca ar fi avut o alternativă însorită, prosperă. Culmea ironiei era ca nu ieşise aproape niciodată din Manchester, dar dorea din tot sufletul să-l părăsească. (…)”

***

Satiră socială marca Tibor Fischer

Dau mai departe aceasta leapsa tuturor celor care mai gasesc interesante si  alte tiparituri in afara de ghidul tv, Hustler, SEO for dummies, Cum sa castigi la loto, Codul lui DaVinci, Viata si opera lui irinel columbeanu sau alte opere valoroase.

Faza zilei

Examen la scoala de soferi.
Politistul:
- Acestea fiind spuse examenul poate incepe. Aveti intrebari?
Un elev ingrozit:
- DA! Douazecisisase!!!

(True story)

Întrebarea zilei - de IT

Ştii cum le cheamă pe nevestele de programatori din America de Sud?
Esquela!  Hahahahahaha!

Mariachi me acompana cuando canto mi… manele

 Port inconştient un respect deosebit faţă de oamenii care duc după ei instrumente muzicale. Probabil din cauză faptului că eu n-am apucat niciodată (său încă) să fiu ce sunt ei, cu toate că mi-am dorit dintotdeauna. Mă visez deseori - în fanteziile mele - susţinând un concert pentru vioară şi orchestră în faţă a sute de oameni şi culegând apoi laurii. Dar… asta… este… altă… poveste… 
  De fiecare data când zăresc un artist nu mă poţ abţine să nu îl privesc admirativ, promitandu-mi că dacă eu n-am să reuşesc într-un final, măcar copilul meu să poată studia un instrument muzical. Să poată, să vrea şi să-i placă, doar în aceste condiţii voi încerca să-i cultiv această mesterie, de aceea sper din toată inimă să-mi moştenească urechea muzicală. Şi să nu-mi moştenească înălţimea! Dar… asta… este… altă… poveste… 
  Mă dau în vânt după coarde! Instrumentele cu coarde, că să nu laş loc de interpretări. Cu clapele e mai greu pentru că fie pianul este destul de greu de cărat în spate la repetitii, fie clapele - spre totalul meu dezacord - sunt ataşate de cele mai multe ori de un instrument dubios cu burduf care se ţine pe burtă. Dar… asta… este… povestea… altcuiva, tot Adrian îl cheamă dar este mai brunet decât mine şi chiar şi mai scund!!!
  De fiecare data când văd pe cineva ducând un instrument de cântat în spate nu mă poţ abţine să nu zâmbesc cu admiraţie. Până zilele trecute când un grup de băieţaşi profanau de-a dreptul spiritul unei biete chitare, “pozand” în plină stradă în ipostaze gen Ştefan Bănică (era să zic Elvis, Doaaaamne iarta-mă…) fără pic de ruşine şi mai mult decât atât, fără a avea absolut nimic în comun cu bietul instrument. Mi-a fost dat să asist la o scenă de-a dreptul grotească căci chitară + cocalar = orice altceva dar nu love! Erau la fel de naturali precum o gaşcă de cimpanzei într-un office ultramodern. Erau chiar mai emfatici decât colegii mei de la hardware!
  Într-un final m-am împăcat cu acel episod demn de estetică uratului dar tot nu m-am lămurit; de ce se purtau cu biată chitară că şi cum ar fi fost a lor?!?!

Never trust a man who said “trust me”

Nu stiu de ce am impresia ca de fiecare data cand deschide gura videanu minte.
Orice-ar incerca sa spuna!
“Pasajul suprateran Basarab…” Minti!
“Pana in iunie 2008…” MINTI!
“Astazi e duminica” MINTI!
“Pamantul e rotund” MIIINTI!
“M-am saturat sa fiu primar” MINTI, MINTI MINTI! Te-ai saturat doar sa fi prins cu manevre!
La dracu, in oricare cuvant pe care il scoti sunt 3 minciuni!
As vrea sa fiu pentru o zi reporter, sa te prind odata la pupitru si in secunda in care vei avea intentia sa zici “A..” sa pot tipa cat ma tin plamanii: MIIIIIIINTI!
Preventiv.
Pentru ca daca ai apuca sa zici “a” ar putea fi deja prea tarziu…

Ai grijă ce-ţi doreşti

Profesorul Stanford se prăbuşi în fotoliu şi încerca să-şi controleze bătăile inimii. Nu-i venea să creadă că în sfârşit a reuşit să finalizeze proiectul la care se chinuia de câţiva ani.
  - Mary, azi e o zi mare! Să nu pleci la program azi, să-ti faci puţin timp pentru a sărbători.
  - Ok, spuse asistentă profesorului, uşor intimidată.
  - E vremea pentru un test adevărat, du-te sus şi cheam-o pe soţia mea şi spune-i s-o ia şi pe Queenie.
  În cinci minute la uşă laboratorului apărură Silvia, soţia profesorului, împreună cu Queenie, labradorul familiei.
  - Stan, pentru ce lucru nebunesc mă mai chemi iarăşi, am supă pe foc şi…
  - Dragă mea Silvy, astăzi este o zi deosebită! După trei ani de studii în acest laborator am reuşit în sfârşit să stabilesc puntea de comunicare între oameni şi animale!
  - Of, Stan, dar ştii că aşa ceva este imposibil… adu-ţi aminte doar cât te-ai chinuit cu…
  - Nu Silvy, de data asta chiar MERGE! Această masinărie - şi arată spre o grămadă nedeslusibila formată din fiare şi sarme -  captează undele electromagnetice emise de creier şi le transformă în gânduri. Este traducatorul perfect! Adu-mi-o pe Queenie.
  Queenie se apropie timid, cu capul aplecat şi urechile pleoştite şi se opri la picioarele lui Stanford. Nu-i plăcea habitatul profesorului, era plin de tot felul de chestii reci şi lipsite de viaţă şi mirosea a substanţe chimice înţepătoare.
  - Mary, pune-i te rog căsca cea mică lui Queenie iar cea pe care am folosit-o eu - soţiei mele. Dragă mea, stai liniştită, totul va fi mai mult decât bine!
  Stanford porni maşinăria şi privi atent către subiectii experimentului său.
  După nici un minut Silvia îşi scoase precipitata căsca şi dispăru din încăpere.
  Reapăru în câteva momente, cu puşcă lui Stanford. Se opri în uşă, ţinti spre profesor şi trase. Reculul o aruncă un metru în spate iar proiectilul trecu la câţiva centimetri de capul profesorului. Se apropie la doar trei metri de Stanford, ţinti din nou şi de data asta nimeri chiar foatre bine, în mijlocul pieptului. Armă din nou şi zbură din primă creieri tinerei asistente a cercetătorului.
  Se păre deci că maşinăria funcţionase mai bine decât şi-ar fi imaginat Stanford…