Zappezi nu zappezi, vremea telecomenzii trece

M-am uitat pe Protv la „Poveste de cartier” şi am rămas impresionat. Da’ ce zic eu impresionat, şocat de-a dreptul! Câtă acuraţete, domnule, cât spirit de observaţie! Am fost tentat să cred că mă uit de fapt la un documentar despre adolescenţa mea. Producătorii acestui film au reuşit să redea cu atâta exactitate viaţa de cartier încât am râmas mască.
Exact ca cei din film, am crescut într-o gaşcă omogenă populată cu doi repări, o rockeriţă şi restul manelari. Ne ocupam cu traficul de cocaină şi când pica ceva, cu traficul de carne vie. Ne plimbam fără ţintă cu bmw-ul decapotabil prin ţigănie iar când ne plictiseam rău, ori ne cafteam ori comandam o ploaie pentru efect dramatic şi cântam manele în mijlocul intersecţiei acompaniaţi de nişte lăutari electronici imaginari. Aveam aur şi-n cur şi schimbam între noi dublurile din colecţia de pistoale a fiecăruia.
Un film extraordinar, ce să mai zic. Un singur lucru mai lipsea: Ciupanezu!
Acum abia aştept să-l bage şi la Protv Internaţional, ca să vadă tot mapamondul cum suntem noi, românii!

*****

Nu e tare baba aia din reclama pentru pasta de lipit proteza de gingii?!?
Cum explică ea ce aderenţă bună face lipiciul ăla, astfel încât nu permite resturilor de alimente să patrundă între placă şi gingii şi să putrezească acolo. Cum muşcă ea din mărul ăla, cu aceeaşi expresie cu care Andreea Marin gusta odată din iaurtul ăla care îi producea instant triplu orgasm (da, unele femei chiar pot asta, dar pe Zână o suspectam ca se preface).
E genială baba, ce să mai… nu este exact imaginea pe care NU o ai atunci când te gandeşti la bunică-ta?

*****

Sunt foarte supărat pe producătorii emisiunii Cronica Cârcotaşilor!
De ce aţi schimbat, domnilor, bebeluşele?!?!
Bebeluşele erau singurul motiv pentru care mă uitam la carcotaşi! Ce aţi avut cu ele? Erau bebeluşe profesioniste deja, ştiau coregrafie, ştiau când şi ce să arate la cameră, ce să nu arate, ce să păstreze pentru mai târziu ca să te facă să te uiţi în continuare şi să nu pleci de pe Prima tv… De ce le-aţi schimbat cu începătoarele alea?
Numai în România se poate întâmpla aşa ceva? Numai în România se schimbă ce e bine şi se ignoră complet adevarata problemă.
De ce nu aţi renunţat mai degrabă la tipii ăia doi din spate, ăia care în afara faptului că au prostul obicei să le întrerupă tot timpul pe bebeluşe chiar nu înţeleg ce caută tot timpul acolo! De ce? Numai în România…

Foto-jurnal de călătorie – Budapesta august 2008

  

   

  

  

  

  

   

Faţa nevăzută a Lunii – true story

Cei doi adolescenţi amorezi erau probabil la una dintre primele lor întâlniri, dacă nu chiar la cea dintâi. Îi trăda poziţia corpului, alura aceea ce denota lipsa oricarei apropieri anterioare, erau usor încordaţi chiar.
Era destul de târziu, ora la care un elev de gimnaziu ar trebui să fie deja acasă, zic eu, citind, pregătindu-şi ghiozdanul pentru a doua zi sau chiar dormind.
Stateau faţă în faţă, pe bănci diferite, la una dintre mesele acelea cu tablă de şah, din parc. Împărteau protocolar o sticlă de un litru de cola, el oferindu-i de fiecare dată prima gura, aşa cum ar face orice gentleman.
Ambii păreau timizi dar aveau aerul că o relaţie stabilă se va înfiripa, o relaţie solidă, bazată pe sentimente puternice şi încredere reciprocă.

– Tu ce crezi că se află pe partea cealaltă a Lunii? întrebă el, luându-i sfiicios mâinile într-ale lui.
– Păi, Soarele, zise fata.
– Poftim? întrebă el, sperând că nu a auzit bine sau că fata nu a înţeles întrebarea.
– Soarele. Ziua luminează iar noaptea se întoarce pe partea cealaltă şi luminează, da’ mai puţin.

Băiatul începu să tuşească violent, ajutat de băutura care îi invadase pe nepregătite căile respiratorii.
După ce se calmă se mută pe banca fetei, lânga ea. Era vizibil schimbat la faţă dar cred că doar pe jumatate din cauza puseului de tuse.
Nu i-a turnat restul sticlei în cap, aşa cum m-aş fi aşteptat. Contrar aşteptărilor mele, a luat-o în braţe şi a început să o sărute aşa cum cred că n-o mai sărutase niciodată până atunci.

Nu îmi dau seama ce îl determina să sară deodată câteva etape bune din relaţia statornică ce urma să se înfiripe, dar pot să presupun. Presupun că în acele momente, în acea seară promiţătoare, pe banca aceea din parc, tânărul a reuşit să tălmăcească, probabil pentru prima oară în viaţa lui de puşti de şaisprezece ani, una dintre cugetările filosofiei populare, pe care o auzea la tot colţul blocului, dar pe care nu o putea procesa din cauza lipsei experienţei practice. Acea vorba care spune că  „pula nu ştie carte”.

Mic tratat de logică şi stomatologie

de Adrian Călăraşu şi Julius Constantinescu

Ne chinuie o întrebare: dacă pasta de dinţi Colgate ar fi chiar aşa de bună şi te-ar apăra într-adevar de carii, ar mai recomanda-o medicii stomatologi? Cît de proşti ar fi s-o facă? Să spunem că te speli de trei ori pe zi pe dinţi, îi freci ca dementul, îţi schimbi periuţa periodic (şi ne oprim aici, ca să nu-ţi creăm o imagine de tocilar jenant) şi, pentru că foloseşti pasta de dinţi Colgate, nu mai faci carii niciodată. Prin urmare, n-ai mai avea nevoie de dentist never ever, corect? Corect.

Este ca şi cum – dăm cîteva exemple, ca să înţeleagă mai bine şi creativii care au făcut campania, nu foarte tari la logică – Intel ţi-ar oferi un procesor pe care nu mai trebuie să-l upgradezi în veci. Sau ca şi cum uzinele Dacia ar face maşini care nu se strică niciodată (hai să nu zicem niciodată, dar măcar vreo doi ani). Sau ca şi cum instalatorii ar face nişte lucrări atât de bune, încât n-ar mai fi nevoie să-ţi schimbi ţevile toată viaţa.

Teoretic, ar fi mişto. Practic, lumea s-ar umple de şomeri, deci ar fi naşpa. Dar, cum poate nu înţelegeţi acest argument de natură economică, usor tehnicist, încercăm şi cu un exemplu mai omenesc: e ca şi cum ai fi Regele rock’n’roll-ului (Jr, nu ăl’ Bătrân) şi te-ai însura cu o femeie care nu iese din cuvântul tău, deci n-ai avea niciodată motiv s-o baţi. Bă, da’ nici măcar să-i mai scapi câte o palmă peste bot!

Antifumatul dăunează vederii

de Julius Constantinescu

Antifumătorii sunt tipii ăia simpatici care încearcă să te ajute să nu mori de cancer şi pe care tu, pentru că fumezi şi, deci, nu eşti un om bun, ai vrea să-i vezi crăpând înaintea ta de boli dintre cele mai cumplite. Îi deranjează fumatul în baruri (se ştie că, după câteva ţigări, fumătorii au chef de scandal şi sar la bătaie), în parcuri, în trenuri şi în taigaua siberiană (probabil, ca să nu-i îmbolnăveşti pe ceilalţi 0,2 locuitori aflaţi pe acelaşi kilometru pătrat cu tine). De asemenea, mai trebuie spus că antifumătorii arată foarte bine (spre deosebire de tine, care ai riduri şi semeni cu mumia lui Tutankhamon), au dinţii albi şi sunt foarte virili (nu ca tine, care eşti impotent; se ştie că fumatul duce la impotenţă, de unde şi expresia “ţigara de după”).
Antifumătorii sunt ingenioşi şi fac o serie de campanii îndreptate împotriva fumatului. Ultima campanie antifumat ne arată însă că antifumătorii nu sunt doar frumoşi, virili şi, după spuneam, cu dinţii albi, ci şi inteligenţi. Pentru că doar un nătărău, un individ cu gusturi îndoielnice, un fraier mort în gură ar fi ales o tipă care arată foarte bine, tânără şi îmbrăcată în ceva sexy ca să te convingă să te laşi de fumat. Un om inteligent, educat şi uşor pervers optează întotdeauna pentru o băbăciune care trebuie prelucrată până-ţi crapă photoshop-ul, uşor ţoapă şi îmbrăcată în chiloţei roşii (noi, impotenţii, ştiam că lenjeria roşie merge cel mult pe blonde sau roşcate cu o nuanţă foarte deschisă, şi-atunci după ce bei foarte mult).
Cât despre sloganul campaniei (dacă apuci să-l mai citeşti, în caz că n-ai orbit după ce-ai văzut-o pe Mihaela Rădulescu în chiloţi roşii), e la fel de inspirat ca poza şi probabil că se va bucura de un real succes în şcoli profesionale, unităţi militare şi printre telespectatorii fideli ai serialului “Vacanţa Mare”: “Fumatul e singura ta plăcere?”.
Ei bine, Mihaela, nu! Dacă aş avea o nevastă ca tine, ar fi şi băutura.

Drumeţii de weekend – Bolboci/Babele august 2008

 

 

Câteva argumente care dovedesc faptul că Ştefan Bănică junior este Adevăratul Rege al Rock-ului

La inceput nu a fost nimic! Apoi a fost unul… Elvis Whatever, dupa care a venit sa stea El – Ştefan Bănică junior!

Elvis canta o muzică blamată, o muzică de negri amestecată cu ceva contry, Ştefan Bănică junior cântă o muzică agreabilă, care place până şi la gospodine.

Elvis canta o muzică dubioasă, o populară amestecată cu nişte muzică de negri, Ştefan Bănică junior cântă Rock’n’Roll!

Stefan Banica junior este un om mai bun decat Elvis, pentru ca ca Elvis nu stie pe de rost toate melodiile lui Stefan Banica junior.

Elvis nu l-a avut pe Virgil Iantu ca background vocal, şi se ştie că rock-ul fără „uap şuari, ari, uap şuari, ari” nu există!

Elvis a fost şi la puşcărie (am văzut eu într-un film!), Ştefan Bănică junior e om serios, din familie bună, de artişti.

Ştefan Bănică junior nu doarme niciodată, Ştefan Bănică junior se gândeşte la următoarelor cântece pe care le va compune.

Dacă ar mai trăi, Elvis ar purta tricou cu Ştefan Bănică junior.

Dacă ar mai trăi, Elvis i-ar fura melodiile lui Ştefan Bănică junior, schimbând numai versurile cu unele tâmpiţele despre gospodine şi chiuvete.

Dacă ar mai trăi, Elvis ar ştii pe de rost toate melodiile lui Ştefan Bănică junior.

Elvis nu a murit, Elvis

Aparenţe

Mă tot freacă la cap o mizerie de melodie de la radio, cu un negru care repetă obsesiv „Dangerous, dangerous!”. Ştiu că-i negru pentru că mai nou i-am văzut şi clipul. Acuma, eu n-am o problema reală, eu pot schimba postul fără să clipesc, dar nu ştiu Michael Jackson ce-o face. Îl văd stând pe canapea cu o pungă de gheaţă pe frunte, ronţăind telecomanda de nervi. Păi cum, băi, să nu te ataci, în locul lui fiind, dacă ai vedea că se poartă din nou sa fi negru. Plus că i-a furat şi numele melodiei cu care el pe vremuri făcea să leşine o sală plină de admiratoare? Ghinion, Michaele!
Apropo de MJ, cică ar vrea să revină cu un nou copil. Ăstaaa, cu un nou album.
Michael Jackson din nou la televizor?!? Asta cred că ar fi a patra mare greseală a vieţii lui, prima fiind atunci când s-a decolorat, a doua şi a treia reprezentînd cei doi copii obraznici şi nerecunoscători de prin vecini, cu care a fost prea… cordial.

***

Giulia (ex Candy, Bambi, Sexy sau dracu mai ştie!) şi-a cumpărat un microfon de 2.000 de euro cu cristale swarovski! Ăsta da subiect, zic, fabulând în continure despre lucruri fără rost: văzând-o pe Giulia cu un microfon de 2.000 de euro e ca şi cum ai vedea-o pe Andreea Antonescu cerînd un James Joyce într-o librarie. Sau pe Fuego cumpărînd un suspensor dintr-un magazin cu articole sportive.

***

Oana Roman, absolventă Magna cum laude la Sorbona, dansează toată noaptea în Bamboo pe muzica lui Adrian Minune şi a lăutarilor lui.
/
Vecinul meu nea Vasile, zugrav, absolvent de 10 clase, carele îmi citea mie din Esenin cand eram mic, se duce acasă seara după 10/12 ore de muncă şi îşi pune la casetofon, atat cât sa audă doar el, unul dintre albumele Pink Floyd preferate.

Acuma, cât de futută e lumea asta…?

Ce vor femeile?

Sigur, o să spuneţi că generaţii întregi de gânditori au încercat să găsească răspunsul la întrebarea asta şi vine ăsta, Fiu’ Ploii, să-şi dea şi el cu părerea. N-a reuşit sa afle el Mel Gibson, într-un film de două ore şi şapte minute, profitând şi de faptul că putea auzi tot ce gândeau, şi vin eu, un amator, să fac supoziţii.
Nu au reuşit să afle unii care sunt tot timpul înconjuraţi de femei frumoase. Cătălin Botezatu de exemplu, a reuşit să afle ceva? Nimic! Drept dovadă – s-a lasat pagubaş. Pentru totdeauna!

Nu, n-am venit să fac filosofie, vreau doar să vă povestesc ceva:
O blondă citea în tramvai.
Nu-i banc, chiar era într-o zi o blondă care citea în tramvai.
Citea un fel de… carte, să zicem, din care am reuşit – mai mult fără să vreau, desigur – să desluşesc câteva titluri de capitole:

„Cum să îi iei minţile”
„Bărbaţii sunt ceea ce le spunem noi că sunt”
„Fă-l sclavul tău”
„Bărbatul lup şi bărbatul oaie – alege bărbatul oaie”

Titlurile de mai sus erau deci din lucrarea respectivă  – mai mult ca sigur un ghid scris de un psihanalist răspopit, care probabil se gândise să facă un ban punând la dispoziţia maselor tehnici de manipulare sau hipnoză.

Iar blonda citea, citea şi dădea pagina, şi din când în când se scutura aşa, precum un cal atacat de muşte, din cauză că era inevitabil atinsă şi deranjată de către ceilalti călători care se foiau într-un du-te/vino continuu şi enervant. Iar ea era furioasă, pentru că nu avea confortul necesar şi numai că nu spunea:

„Fatăăă da’ tu eşti proastă? Nu te mai împinge,  nu vezi că citeeesc?!?!”

Nu ştiu dacă

Mondenéle

Andreea Marin Bănică a cerut 126.000 de lei de la Cancan…
Pentru că i-au pozat ţâţele „fără ca ea să ştie sau să vrea”….
Cineva se alintă…
Andreea Marin Bănică face precum pisica mea: când eşti la masa vine şi se freacă de picioarele tale, şi ar vrea şi o recompensă pentru ceea ce face. Asta în cel mai fericit caz.
O perspectivă mai sumbră a situaţiei însă ar putea indica faptul că familia Bănică – de altfel nişte oameni cumsecade, de familie bună, ea zână, el artist, băiat la locul lui, devreme acasă, nu o bate – familia Bănică, a rămas fără bani.
În cazul ăsta nu e totul pierdut, zic. Sunt şanse ca Fane să-şi revină şi să fie din nou tot ce a fost şi chiar mai mult decât atât. Soluţia este la îndemană şi cât se poate de simplă: diversificarea portofoliului!
Tot ceea ce trebuie să facă e să pună ochiul pe un mare succes din showbiz şi să înveţe. Potenţial are, doar a transformat un licean de provincie care stătea la cămin într-un rege!

Restul e machiaj şi puţină coregrafie.
Mai pe scurt: Fane, vrei bani grămadă? Imită-l tată şi pe 50Cent, între două concerte de-ale lui Elvis!

Nu mai zic nimic, să nu-mi trimită şi mie factura.

***

Băi, Margineanu e instructor auto în timpul lui liber? Jur că l-am văzut într-o maşina de şcoală auto, dând indicaţii din scaunul din dreapta, prin Drumul Taberei!
E trist că nu poţi fi artist şi atât. E trist, şi nu văd cum ai mai putea avea timp d-un vers, o strofa şi-un acord, după 8-10 ore de muncă zilnică.
Urâte vremuri trăim, mai ceva ca pe vremea lu’ Ceaşcă. Atunci măcar slujba de la intreprindere îţi permitea să trăieşti, plus că bag mâna în foc că cei vizaţi erau oricum privilegiaţi la fabrică, şi trataţi preferential.
Acum însă, risti să mori de foame având chiar şi două ocupaţii! Serios! Uitaţi-vă, de exemplu, la Temisan, sau la Adrian Enache.

***

Nu mai pot cu Andra la radio!

# te-am găsit, te vreau lângă mine
ochii tăi (…)
mâna ta (…)
aştept momentul acela, să-mi spui că vrei să fiu aleasa ta (…) #
😐
Frate, cine i-a făcut versurile astea, Laurenţiu Duţa? Comornic? Horia Moculescu?!?
Măruţă! Nu se pupă, frate! Versurile, zic. Versurile şi melodia, cu vocea aia a Andrei. E păcat de vocea aia, mă, fă ceva.
Du-te la Guru! Du-te la Moga, explică-i situaţia, zi-i că ai şi tu o fată, vezi să te fereşti de d-alea cu punani sau cu cheres una aventura, zi-i că-i pentru fata ta, explică-i, o să te ajute el, ai să vezi, dai un ban da’ face.
Hai Măruţă, nu fi zgârcit, vrei să râdă prietenele ei că umblă cu fake-uri, ce dracu… Get the real shit!  Hăi Măruţă, că nu mai pot!